În ziua prăznuirii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, astăzi, 7 august 2013, Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat slujba Sfintei Liturghii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi la Mănăstirea Arnota, din localitatea Costești, județul Vâlcea, după cum informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Sfânta Liturghie a fost precedată slujba Utreniei și a Ceasurilor urmată de Acatistul „Sfintei Cuvioase Teodora”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Episcop Emilian Lovișteanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a istorisit viața și nevoința Sfintei Cuvioase Teodora în sihăstria de la Sihla, îndemnându-i pe credincioșii prezenți și pe monahiile mănăstirii să o păstreze drept model de smerenie, răbdare și sfințenie în lucrarea lor pentru mântuirea sufletului. „Viața Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla este una aspră și greu de repetat și de luat ca pildă în sensul de a ne dezlipi de mănăstire sau de schit, de lume, și a pleca în pusnicie, mai ales în contextul istoric și social în care trăim astăzi. Însă Dumnezeu nu ne cere să ne așezăm în vârf de munte și să ne dezlipim de lume pentru a ne nevoi asemeni Sfintei Teodora, însă ne cere să ne dezlipim de cele lumești și să ne lipim inima și sufletul de rugăciune, de Liturghie, de Biserică, de sfinții Săi și de El Însuși. Pentru că se poate să fii în lume și cu gândul permanent la Domnul, și este posibil să fii în mănăstire sau în pusnicie și să fii cu gândul adeseori la cele lumești. Deci este importantă starea sufletească a noastră, starea de nevoință trupească și sufletească oriunde ne-am afla, oriunde am trăi, în familie sau în mănăstire, și să ascultăm de Dumnezeu așa după cum ne-a îndemnat și pe muntele Tabor, ca să ascultăm de Mântuitorul Iisus Hristos și să facem voia Lui”, a conchis Preasfințitul Părinte.
Răspunsurile la strană au fost oferite de către grupul psaltic „Sfântul Grigorie Decapolitul” al maicilor de la Mănăstirea Bistrița Olteană.
La sărbătoarea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla prăznuită astăzi la Mănăstirea Arnota a fost prezent și Excelența Sa, Bogdan Tătaru-Cazaban, Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României pe lângă Sfântul Scaun împreună cu soția, dar și părintele Mihai Cârțan, protoiereu de Horezu, preoți și pelerini din eparhie și din țară.
Mănăstirea Arnota a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab, între 1633 și 1634, pe temelia unei biserici mai vechi. Este situată la 37 de kilometri de Rm. Vâlcea, în apropierea Mănăstirii Bistrița. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit aici cinstitul așezământ deoarece, înainte de a fi domn, găsise scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în niște stufărișuri ca să scape de turci. Cercetările din anul 1974, efectuate sub egida Direcției Monumentelor Istorice, au permis să se constate că la temelia actualei biserici se găsesc urmele altor biserici încă nedatate, care au existat aici. În anul 1934 s-au zidit mai multe chilii, unele dintre ele fiind amenajate astăzi ca muzeu în care sunt expuse odoarele mănăstirii.
În pronaosul bisericii se află două morminte: mormântul lui Matei Basarab, trecut la cele veșnice la 9 aprilie 1654, și mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în timpul luptelor din Transilvania (înmormântat în anul 1604 la Alba-Iulia, rămășitele lui pământești fiind aduse la Arnota, în 1648).
În ultimii ani, în timpul păstoririi Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, au avut loc lucrări de investiții majore, cu noi construcții și anexe, cu un nou paraclis cu pictura în curs de finalizare, ceea ce a creat un impresionant ansamblu mănăstiresc.
Începând cu anul 2003 a fost ridicată incinta cu parter și etaj din partea de vest și chiliile – în partea de nord, pe temeliile vechi, precum și un paraclis cu o frumoasă arhitectură, pictură, strane de stejar și o scară ce urcă la balcoane, iar biserica a fost acoperită cu tablă de plumb. În edificiu s-a introdus iluminatul electric, apă curentă și încălzire cu combustibil solid. S-a construit și un depozit de carburanți. În mănăstire viețuiesc, se roagă și lucrează un sobor de 15 maici, în frunte cu stareța Ambrozia Rucăreanu.
Această frumoasă mănăstire, prin pictura, arhitectura și sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice și de artă religioasă din țară.
