„Ai dușmani? Da? Și care este atitudinea ta față de ei?” întreabă Episcopul Sebastian al Slatinei.
„Îi dușmănești la rându-ți? / Îi desprețuiești? / Îi ignori? / Disimulezi că nu vă dușmăniți? / Cauți să te comporți frumos, în speranța că dușmănia se va stinge de la sine?”, se interesează Preasfințitul Părinte Sebastian.
Vorbind despre îndemul evanghelic „Iubiți pe vrăjmașii voștri”, ierarhul a subliniat că „cel mai bun răspuns la rău este binele”.
„Oricare altă atitudine nu face decât să înmulțească răul; doar binele poate converti răul”.
„Nici dreptatea crudă a Vechiului Testament ‹ochi pentru ochi, dinte pentru dinte› (Ieșire 21: 24), nici răzbunarea sălbatică specifică lumii păgâne, nici exageratul orgoliu caracteristic cavalerilor Evului Mediu și nici hiper-obsesia omului modern pentru ‹drepturile omului› nu ne îngăduie alt răspuns la dușmănia vrăjmașilor, decât numai iubirea experimentată personal de către Hristos și propovăduită nouă ca singura cale de a-l câștiga pe fratele nostru”.
Ce fel de oameni sunt aceștia care îi ospătează pe dușmanii lor? Sunt creștini
Pentru a întări ideea, părintele episcop a amintit ce anume l-a convertit la creștinism pe Sfântul Pahomie cel Mare, pe vremea când era soldat în armata romană:
Într-unul din lungile și grelele marșuri ale oștirii, într-o zi foarte toridă de vară, a ajuns într-un sat locuit de creștini. Cum ostașii s-au așezat să se odihnească, fiind foarte însetați, au venit la ei mai mulți localnici cu apă rece, cu mâncare și cu fructe, îmbiindu-i să guste din ele. Ba mai mult, îi invitau și în casele lor, pentru odihnă. Acest lucru i se păru uimitor lui Pahomie, căci armatele romane nu erau bine văzute de către popoarele cucerite. De aceea, extrem de uimit de această primire, și-a întrebat superiorii:
− Ce fel de oameni sunt aceștia care îi ospătează pe dușmanii lor?
− Sunt creștini! i s-a răspuns. Ei cred într-un Dumnezeu nou, în Iisus Hristos, pe Care L-au răstignit evreii. Dumnezeul lor le-a poruncit să meargă până acolo cu iubirea de aproapele, încât să-și iubească până și vrăjmașii. Le-a spus lor Hristos că, dacă Îl ascultă și Îi împlinesc această poruncă, vor avea viață veșnică.
− Cu adevărat, minunat trebuie să fie Dumnezeul creștinilor, căci aceasta este iubirea desăvârșită! exclamă Pahomie.
De atunci a început el să îi respecte pe creștini și, în scurt timp, luând învățătură de la preoții lor, a primit și botezul. Apoi, apucând calea pustiului, în acela a locuit ca într-o grădină de flori, până la sfârșitul vieții sale, bine plăcând Domnului și, pentru petrecerea sa sfântă, s-a învrednicit el de mare cinste, căci Dumnezeu i-a încredințat printr-un înger regulile de viețuire ale cinului monahal”.
Vezi textul integral pe site-ul oficial al Episcopiei Slatinei și Romanaților.
Citește și:
Sursă foto: Avantaje
Vă mulțumim că citiți Basilica.ro.
