Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a sfințit biserica cu hramul ‘Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail’ din localitatea Glod, județul Alba, unde este paroh părintele Cosmin Voinea. Ierarhul a fost însoțit de părintele Ilarie Moldovan, inspector eparhial, informează „Ziarul Lumina”.
După oficierea slujbei de sfințire și a Sfintei Liturghii, în cadrul cuvântului de învățătură, referindu-se la pilda pescuirii minunate, din Evanghelia Duminicii a XVIII-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a vorbit despre afirmația Sfântului Petru: ‘Toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins’. ‘Se dezvăluie din această afirmație o tară, legată de viața noastră de zi cu zi, pe care aș intitula-o ‘erezia activității exterioare’. Dacă nu mergem regulat la biserică, dacă nu ne rugăm, dacă nu avem timp pentru lectură duhovnicească, iar motivația noastră este ‘trebuie să alergăm, să alergăm zi și noapte ca să adunăm multe’, avem nevoie de multe, în necazuri pe care nu le mai poți număra, și atunci am vrea să le rezolvăm noi. Așa a dorit și Sfântul Petru cu ceilalți confrați, ca, prin puterea lor, să își rezolve cele materiale și s-au trudit toată noaptea și nimic n-au prins. Dar după ce l-au ascultat pe Domnul Iisus Hristos o zi întreagă și la porunca Lui, au aruncat mrejele, îndată au prins mulțime de pești. Ne dăm foarte bine seama care este ordinea firească a lucrurilor. Întâi rugăciunea, preocupările duhovnicești și apoi toate celelalte se adaugă pe deasupra. Noi însă le facem pe toate celelalte și, dacă ne mai rămâne timp, ne ducem și la biserică, ne mai și rugăm, mai facem și fapte bune’, a spus Înaltpreasfințitul Andrei. De asemenea, Înaltpreasfinția sa a menționat că ‘avem nevoie de participarea la Liturghie duminică, avem nevoie de cinci minute de rugăciune dimineața și de cinci minute de rugăciune seara, avem nevoie să citim zilnic măcar un capitol din Sfânta Scriptură, e nevoie și de cele spirituale, pentru că altfel nu sunt binecuvântate nici cele materiale, chiar dacă pe moment avem iluzia că am câștiga mult’.
La final, Arhiepiscopul Alba Iuliei i-a felicitat pe cei prezenți. ‘Aici Dumnezeu a binecuvântat strădania și munca celor care au dorit să împodobească biserica. Noi îi felicităm atât pe părintele Cosmin, cât și pe părintele Lucian, pe părintele Ioan Cândea și pe ceilalți care au contribuit la înfrumusețarea acestei biserici. Dumnezeu să le răsplătească însutit și să le dea ani mulți ca să se folosească de biserica aceasta frumoasă!’, a mai spus Înaltpreasfințitul Părinte Andrei.
Aproape 40 de ani fără preot paroh
La biserică s-a lucrat de 20 de ani așa cum ‘se lucrează și pe teren misionar, și în plan administrativ și lucrările au ajuns la final’, a spus pr. Cosmin Voinea. În 1990, după o lungă perioadă în care Parohia Glod nu a avut preot paroh, aproape 40 de ani, părintele stareț de la Mănăstirea Afteia a început lucrarea misionar-duhovnicească. Părinții care au urmat pornind de la această temelie, pusă de părintele Ioan, starețul Mănăstirii Afteia, împreună cu credincioșii, au înfrumusețat biserica. Din 2005, sub păstorirea pr. Lucian Aurel Bâlc, biserica a intrat în ample lucrări de restaurare. S-a reparat exteriorul, iar interiorul a fost împodobit cu o frumoasă pictură în stil neobizantin. În 2010, din mila lui Dumnezeu, lucrările s-au terminat, a precizat pr. paroh Cosmin Voinea.
Îndrăzneala zidirii unui lăcaș de închinare
Despre biserica din Glod se spune că în 1841 sătenii și părintele lor duhovnicesc, Iosif Rob Becar, s-au hotărât să zidească lăcașul de cult. ‘În vremea aceea, după cum știm, românii din Transilvania nu aveau voie să zidească lăcașuri de cult decât din lemn. Îndrăzneala preotului și a credincioșilor din satul Glod de a-și zidi lăcaș de închinare lui Dumnezeu din piatră a stârnit furia grofului de la Geoagiu, pe pământurile căruia aceștia viețuiau. Drept urmare, groful de la Geoagiu a trimis armată ca să zădărnicească lucrările de construcție a bisericii și, sosind în Glod, și-au pus în aplicare planul, l-au bătut pe părintele și pe credincioșii adunați și au început să dărâme biserica. Părintele împreună cu credincioșii s-au pus în genunchi și au rugat mila lui Dumnezeu și au cerut ajutorul sfinților ocrotitori, ajutor care nu s-a lăsat mult așteptat. Imediat s-a pornit o furtună ce i-a speriat foarte tare pe soldați, unii dintre ei au fost loviți de fulgere și au murit. Înspăimântată, căpetenia oștilor l-a rugat în genunchi pe părintele Iosif să facă rugăciune Domnului pentru iertare. Potolindu-se furtuna, căpetenia de oști și-a adunat soldații și pe cei care muriseră și au plecat la Geoagiu, spunându-i grofului cele întâmplate. Rezultatul a fost că însuși groful a trimis bani pentru terminarea lucrărilor de construcție’, a povestit părintele Voinea.
