Pe 23 iulie se împlinesc 110 de ani de la nașterea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț care a sihăstrit în pustiul Hozeva.
Sfântu Ioan Iacob, pe numele său de botez Ilie, s-a născut pe 23 iulie 1923 în comuna Horodiștea, din fostul județ Dorohoi, într-o familie de țărani foarte credincioși, anume Maxim și Ecaterina, fiind singur la părinți.
La șase luni de la nașterea sa, Ilie a rămas în grija bunicii sale Maria, deoarece mama lui a trecut la viața veșnică. Primul Război Mondial îl lasă fără tată, astfel că la vârsta de 3 ani, Sfântul Ioan Iacob era orfan, trăind pe la rudele apropiate.
Primii ani de școală i-a făcut în satul natal, apoi a urmat gimnaziul la Lipcani-Hotin și liceul la Cozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală.
În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuți, ca să-l facă preot, însă el a ales să urmeze calea călugăriei.
Tânărul Ilie a cerut sfat de la Dumnezeu și i s-a arătat în vedenie să meargă la mănăstire. A ales Mănăstirea Neamț, unde starețul Nicodim l-a rânduit la infirmerie și la bibliotecă.
Între anii 1934-1935, a făcut serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi. În toamna anului 1935 a revenit în obștea Mănăstirii Neamț, continuând aceeași ascultare de bibliotecar și îngrijitor la bolniță.
Pe 8 aprilie 1936, rasoforul Ilie a fost tuns în monahism de arhiereul Valerie Moglan, primind numele de călugărie Ioan.
Țara Sfântă
Dorind să viziteze locurile sfinte, a călătorit în Țara Sfântă împreună cu alți doi monahi, Claudie și Damaschin.
Cei trei au iernat la Mănăstirea Sfântul Sava de la Iordan, iar Sfântul Ioan Iacob a rămas acolo, începând cu ascultarea de paraclisier. La Mănăstirea Sfântul Sava a primit și ascultarea de infirmier, îngrijind pe mulți bolnavi.
Între anii 1939-1940 Sfântul Ioan Iacob a sihăstrit împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obștescul sfârșit.
Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulți călugări din Țara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, s-a întors la Mănăstirea Sfântul Sava și a continuat aceleași ascultări și nevoințe.
În anul 1947 a fost hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim.
Tot în același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.
Timp de 5 ani, Cuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, a înnoit chiliile și biserica schitului și, mai ales, viața duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, pe care îi spovedea, îi împărtășea și le dădea sfaturi duhovnicești.
Pustiul Hozeva
În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan s-a retras din ascultarea de egumen și împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).
Timp de șapte ani a sihăstrit în peștera Sfintei Ana, unde a postit aspru, s-a rugat și a tradus scrieri din limba greacă în română.
În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineața la orele 5 și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie.
Pe 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț”, fixând ca zi de prăznuire, 5 august, data mutării lui la cele veșnice.
Un fragment din cinstitele sale moaște se află la Paraclisul Catedralei Naționale, fiind dăruite de Patriarhul Ierusalimului în anul 2018 la Sfințirea Altarului Catedralei Naționale.
Citește și: Patriarhul Ierusalimului a oferit pentru Catedrala Naţională un fragment din moaștele Sf. Ioan Iacob
Foto credit: Doxologia / Tudorel Rusu
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
