Viitorul mitropolit Nifon (Nicolae) Rusailă s-a născut în anul 1789, în București, într-o familie de aromâni. Tuns în monahism la Mănăstirea Cernica în anul 1809, a fost hirotonit ierodiacon, iar mai târziu ieromonah (1826).
A fost stareț la Mănăstirea Cozia (1839), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (1841), fiind hirotonit arhiereu titular cu titlul „Sevastias’ pe 24 octombrie 1843. Pentru anumite perioade, a îndeplinit funcțiile de locțiitor de episcop la Râmnic (ianuarie 1848 – septembrie 1850) și în paralel locțiitor al scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei (11 august 1849 – 14 septembrie 1850).
În data de 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat pe 8 octombrie 1850.
Pe 11 ianuarie 1865 a primit titlul de „mitropolit primat” al României, păstorind până la moarte. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul 1852 a înființat o tipografie, în care a editat aproape toate cărțile de slujbă (mai târziu a luat-o statul).
A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare: Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea, a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (azi jud. Giurgiu).
Păstorirea sa este legată de unele dintre cele mai importante perioade pentru Ţările Române. Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de Președinte al Divanului Ad-hoc din București (1857) și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859). În anul 1872 s-a promulgat „Legea organică pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sf. Sinod’.
În anul 1872 a înființat – din banii săi – un al doilea Seminar în București, cu 8 clase, care i-a purtat numele și acest Seminar s-a întreținut – până în anul 1948 – din fondurile lăsate de mitropolit și din veniturile moșiei Letca Nouă.
În data de 5 mai 1875 a trecut la cele veșnice în București, fiind înmormântat la Cernica.
Foto: arhiva Basilica.ro
