Pe întreg parcursul anului liturgic, dar mai ales în Postul Mare, Sfintei Cruci îi sunt închinate mai multe tropare. A patra săptămână din post se deschide ca și celelalte, cu un îndemn la statornicie în cultivarea virtuților, pentru a trăi bucuria oferită de lumina spirituală a Învierii Mântuitorului Hristos.
Sfânta Cruce rezumă în ea însăși întreaga operă mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Crucea înseamnă renunțare, înfrânare, despătimire, eliberare și înălțare la Dumnezeu, iar în asumarea Crucii ni S-a făcut model Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, Biserica a rânduit ca în a treia duminică din Postul Sfintelor Paști, la Doxologia mare din cadrul Utreniei, în timp ce la strană se cântă „Sfinte Dumnezeule”, preotul îmbrăcat cu toate veșmintele preoțești, după ce va cădi Sfânta Cruce așezată pe Sfânta Masă, să ridice Cinstita Cruce împreună cu Procovățul și, ajutat de diacon, să o pună pe cap, după care, ieșind pe ușa dinspre miazănoapte, să vină în fața ușilor împărătești și să zică: „Înțelepciune drepți”! După aceasta va veni în mijlocul bisericii, iar acolo, fiind pregătit analogul, va pune pe el Sfânta Cruce. O va cădi în cele patru părți, în timp ce strana cântă troparul glasului al 6-lea, „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne și Sfântă Învie-rea Ta o lăudăm și o slăvim”! Urmează invitația tuturor credincioșilor să se închine, după care se începe Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Aceasta este pe scurt rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, un moment solemn, dătător de sfințenie, prin care Sfânta Cruce este cinstită, ea apărând ca o adevărată teofanie. Cei ce o sărută cu evlavie sunt încredințați că primesc ajutorul și sfințenia ce izvorăsc din razele nevăzute pe care le iradiază ea. În perioada Triodului, duminica Sfintei Cruci apare ca o anticipare a Patimii, ca un pom al vieții în mijlocul Raiului, iar calea ce duce la ținta care este Paștele va fi începând cu această duminică marcată de semnul Crucii. Dacă prin Cruce Mântuitorul Hristos ne-a arătat toată iubirea Sa, se cuvine ca și noi să răspundem acestei iubiri, mai ales în post, deoarece numai Crucea ca înfrânare și jertfă reciprocă din iubire ne poate uni în Dumnezeu. Postul va fi prin Cruce un post desăvârșit, căci aceasta dă putere, sfințește și întărește sufletul și trupul credinciosului așa încât nimic pătimaș nu-i mai întinează voința. (Articol publiat în Ziarul Lumina din data de 6 aprilie 2013)
