Ziua Internațională a Limbajului Semnelor este marcată anual în 23 septembrie pentru promovarea identității lingvistice și culturale a persoanelor cu deficiențe de auz. Tema din 2026 pune accent pe respectarea drepturilor acestora și pe accesul deplin la comunicare prin semne.
Ziua a fost instituită de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 2017, la propunerea Federației Mondiale a Surzilor, și a fost sărbătorită pentru prima dată în 2018. Data de 23 septembrie amintește de înființarea federației, în anul 1951.
Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la fondarea Federației Mondiale a Surzilor și două decenii de la adoptarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, peste 70 de milioane de persoane surde din întreaga lume folosesc peste 300 de limbi ale semnelor.
Limba semnelor române
În România, limba semnelor române este recunoscută prin Legea nr. 27/2020 drept limba maternă specifică persoanelor surde și hipoacuzice care o utilizează.
Legea definește limba semnelor române ca o limbă de sine stătătoare, cu structură, lexic și reguli gramaticale proprii, utilizată atât pentru comunicare, cât și pentru învățare și construirea identității.
Misiune pentru comunitatea surzilor
Biserica a venit în întâmpinarea persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire și a tradus în limbaj mimico-gestual unele slujbe și rugăciuni. În București, comunitatea surzilor este slujită de părintele Mirel Ilie, care folosește limba semnelor în cadrul slujbelor și al activităților pastorale.
În anul 2021, în Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, a apărut prima carte de rugăciuni tradusă în limbajul mimico-gestual liturgic românesc.
De asemenea, la Editura Universităţii din Piteşti a fost publicat în 2009 „Dicţionarul religios al limbajului mimico-gestual”, realizat de părintele Constantin Onu, iar cu un an înainte, a apărut la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă „Liturghierul tradus în limbaj mimico-gestual românesc”.
