„Inima bună în care a rodit această sămânță a cuvântului lui Dumnezeu este și foarte profundă în relație cu viața, tratează totul cu o maximă responsabilitate și nimic nu îi scapă din ce are sens și profunzime”, a explicat duminică Episcopul Ignatie al Hușilor în localitatea Dealu Mare, filie a Parohiei Simila.
Pornind de la Pilda Semănătorului, ierarhul a subliniat că pericopa evanghelică este „un bun prilej pentru a reflecta câtă responsabilitate manifestăm față de cuvintele pe care noi le exprimăm”.
„Exprimă adevăruri neconstatate de către noi sau pe care nu reușim să le percepem ca fiind evidente, în termeni pe care îi cunoaștem foarte bine”, a spus Preasfinția Sa.
Totodată, Episcopul Hușilor a evidențiat semnificația semințelor și a pământului din parabolă ca realități duhovnicești profunde pentru viața cotidiană.
„Pământul pe care au fost aruncate toate aceste semințe nu este altceva decât inima fiecărui om. Este evident acest lucru, pentru că nu este vinovat semănătorul, Dumnezeu, care așază cuvântul Său în inimile oamenilor. Din păcate, noi transformăm inima noastră într-un loc al incoerenței”.
Când cuvântul lui Dumnezeu rodește în inimă
Amintind situația primelor trei semințe care au căzut lângă drum, pe piatră și între mărăcini, Preasfințitul Părinte Ignatie a arătat proporția celor care răspund chemării lui Dumnezeu: „Doar o singură categorie este a celor care au inima bună, care rodește, adică are sens, coerență asupra vieții, ține la calea pe care o are, nu se pierde”.
„Să facem un mic procentaj a ceea ce se întâmplă cu cuvintele pe care le rostim. De multe ori, cuvântul nostru este fără sens, nu are o cale, nu are o disponibilitate și nu putem să fim profunzi”.
În acest sens, ierarhul a îndemnat la o atentă alegere a cuvintelor: „Să filtrăm întotdeauna modul în care exteriorizăm cele pe care le simțim în inima noastră”.
„Cu cât un om are exercițiul tăcerii, cu atât șansele sunt mai sigure ca prin tot ceea ce spune să aibă multă profunzime, chiar dacă vorbește puțin”.
„Așa se întâmplă și în viața noastră – trebuie să frământăm, să analizăm, să fim oameni profunzi prin ceea ce vom exprima, pentru ca rostirea noastră, cuvântul nostru, după cum spunea atât de frumos Constantin Noica, să fie cel care exprimă „partea noastră de cer”, a spus la final Preasfinția Sa.
