Sâmbătă se împlinesc două decenii de la trecerea în veșnicie a părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
Părintele s-a născut în 1925, la Mahmudia, în Delta Dunării. A fost al 11-lea și cel mai mic copil al unei familii de țărani credincioși. A urmat Liceul „Spiru Haret” din Tulcea, apoi Facultatea de Medicină din București.
Supus reeducării la Pitești
În anul 1948, a fost acuzat de tipărirea de manifeste anticomuniste și de sprijinirea liderilor studențimii naționaliste, fiind condamnat la opt ani de închisoare, a fost transferat la Pitești în plină perioadă a „reeducării”.
„Cred că, de multe ori, din cauza terorii şi a spaimei, inima noastră a dat diavolului câştig de cauză. Dar până la urmă Dumnezeu ne-a întors pe fiecare înapoi. Ne-a dat la fiecare şansa de a purta ultima bătălie. Căci ultima bătălie n-a fost la Piteşti. Ultima bătălie a fost în inima noastră, atunci când am scăpat de Piteşti. Şi pentru cei mai mulţi, în inima celor mai mulţi, ultima bătălie a fost câştigată de Dumnezeu”, spunea Pr. Gheorghe Calciu.
În timp, începe totuși să-și revină, iar în 1955 refuză să ofere mărturia mincinoasă pe care i-o cereau anchetatorii, care doreau să pună fenomenul demascărilor pe seama deținuților.
Rezistența anticomunistă
Eliberat în 1963, i se stabileşte domiciliu obligatoriu la Viişoara. A fost urmărit permanent de Securitate, însă a refuzat orice colaborare. În 1967 și-a luat licența în Filologie, apoi, cu sprijinul Patriarhului Justinian, a urmat Teologia și a fost hirotonit, așa cum își promisese în detenție.
În anii ’70, părintele Calciu a devenit una dintre vocile puternice ale rezistenței spirituale împotriva regimului. În seria sa de predici „Cuvinte pentru tineri” publicată în anul 1978, părintele a denunțat public demolarea bisericilor și climatul de opresiune, atrăgând reacția dură a autorităților. A fost îndepărtat de la catedra Seminarului de Teologie, iar Securitatea i-a hărțuit familia.
În data de 10 martie 1979 a fost arestat şi condamnat la 10 ani de închisoare sub pretextul implicării sale în Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România. A fost închis la psihiatrie, iar mai apoi transferat la Aiud, într-o celulă cu deţinuţi de drept comun, cărora li se spune să îl omoare. În urma discuţiilor cu părintele Calciu, aceştia au refuzat să mai îndeplinească planul de asasinare.
Primit la Casa Albă

Presiunile internaționale venite de la Ronald Reagan, Margaret Thatcher și Papa Ioan Paul al II-lea au dus la eliberarea sa în 1984. În 1985 a fost obligat să părăsească țara împreună cu familia. Caterisirea decisă de Biserica Ortodoxă Română în 1984 a fost ridicată zece ani mai târziu de Patriarhul Teoctist.
Ajuns în Statele Unite, a lucrat inițial ca muncitor necalificat, apoi a preluat conducerea unei parohii ortodoxe din Washington. A fost primit la Casa Albă atât de Ronald Reagan, cât și de George Bush Sr.
După Revoluție a revenit frecvent în România. A murit în data de 21 noiembrie 2006, fiind înmormântat la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț.
Pentru a cinsti memoria și jertfa celor care au mărturisit în temnițele comuniste, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat 2025 drept „Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”.
















