Prietenii Sfântului Dimitrie cel Nou

Sfântul Dimitrie cel Nou veghează cetatea lui Bucur de mai bine de două veacuri, lucrând în viața credincioșilor în chip minunat și mijlocind pentru ei înaintea Sfintei Treimi. În ziua prăznuirii sale, pe 27 octombrie, Dealul Patriarhiei devine o ‘colină vie’; mii de credincioși urcă spre Catedrala patriarhală pentru a aduce un prinos de rugăciune Sfântului ocrotitor. De ce este Sfântul Dimitrie atât de cinstit ne-au explicat câțiva credinicioși pentru care întâlnirea cu el a însemnat începutul unei prietenii.

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, adună an de an mii de credincioși pe Dealul Patriarhiei. Sunt aceeași oameni pe care îi vedem zilnic trecând pe stradă grăbiți, afundați în propriile gânduri, deseori încruntați din cauza grijilor. În ziua Sfântului Dimitrie, dintr-odată nu se mai grăbesc. Dimpotrivă, sunt dispuși să aștepte întâlnirea cu sfântul ore în șir. Este o imagine cu care unii nu s-au obișnuit nici după cele aproape două veacuri de când Sfântul Dimitrie veghează printre bucureșteni.

Mulți nu înțeleg psihologia pelerinului care stă ceasuri întregi la rând pentru câteva secunde petrecute la racla sfântului. Pentru unii, încă mai pare o nebunie. Ca drept dovadă, majoritatea reportajelor care apar în mass-media nu fac decât să reia de la an la an aceleași texte uzate: ‘îmbulzeală mare pe Dealul Patriarhiei’, ‘prilej de profit pentru comercianții de obiecte religioase’, ‘s-au îmbrâncit pentru două sărmăluțe’ și altele, de s-au plictisit probabil până și cei care le mediatizează. Unii atât văd! Alții, câteva mii, stau cuminți la rând, înfruntă toate neajunsurile cu o bucurie molipsitoare. Mulți dintre ei sunt din Capitală și trec zilnic pe la sfintele moaște, dar în ziua sărbătoririi sfântului se înscriu la ‘concursul credinței’ și așteaptă câteva ceasuri pentru a-și felicita sfântul protector de ziua lui. ‘E ca atunci când ai un prieten și știi că împlinește un număr de ani. Nu poți să nu-i spui ‘La mulți ani!’; iar când prietenul mai este și sfânt, ziua lui e și ziua ta și abia aștepți să-l întâlnești, să te bucuri de prezența lui și să-i mulțumești pentru toate binefacerile!’, ne-a mărturisit Ioana Bistriceanu, o pensionară de 67 de ani, pe care am întâlnit-o la racla Sfântului Dimitrie, așezând sfioasă un buchet de flori împletite cu busuioc.

Darul răbdării aducătoare de bucurie

Prietenia dintre Sfântul Dimitrie cel Nou și bucureșteni este una veche și se explică prin multele minuni pe care sfântul le-a lucrat în viața acestor oameni. Totuși, ce șanse are amintirea unor fapte minunate din trecut să țină niște tineri, de exemplu, la un rând kilometric? Andrei Curelaru, student în anul III la Facultatea de Marketing, ne-a povestit cum a început prietenia lui cu Sfântul Dimitrie cel Nou: ‘Am rămas uimit când, de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena (n.r. – primul hram al Catedralei patriarhale), în biserică erau câțiva oameni, iar afară, în fața baldachinului unde urmau a fi aduse moaștele Sfântului Dimitrie, se așezaseră deja la rând aproape o sută de credincioși încă de la primul ceas al dimineții. Puteau oricând să vină în biserică să se închine la sfintele moaște și să stea liniștiți la slujba ce urma, dar ei au preferat să aștepte la rând. Remarcând printre ei mai mulți bătrâni, am crezut că este vreo reminiscență a comunismului, un gest cu care s-au obișnuit și de care nu se pot debarasa.

M-am mai gândit că au poate vreo plăcere sadică de a-și chinui trupul din considerente mai mult fanatice decât de credință. Atât de contrariat am fost de acea imagine, încât s-au trezit în mine sentimente noi, nemaicunoscute până atunci. Deși mă închinasem, simțeam că am procedat mișelește, simțeam că am venit la sfânt ‘cu mâna goală’, cum s-ar spune. Abia după ce m-am așezat la rând, am înțeles care este darul pe care îl aduc acești oameni, darul care îi place sfântului, darul răbdării aducătoare de bucurie. Am stat la rând trei ani consecutiv pentru a mă închina la moaștele sfântului de hram și abia aștept să particip la procesiune și anul acesta. Aceasta este minunea pe care a făcut-o sfântul cu mine și lecția pe care mi-au dat-o acești oameni!’

Pentru unii credincioși, bucuria participării la sărbătoarea Sfântului Dimitrie s-a păstrat în suflet, de unde se face simțită tot timpul anului, aducându-i la sfânta raclă aproape în fiecare zi, ca la un izvor de putere și nădejde. Chiar și pentru cei veniți în Capitală, din diferite regiuni ale țării pentru studii sau pentru a munci, Sfântul Dimitrie a devenit un prieten drag între străini, un factor de redresare spirituală într-o societate agitată. Petru Damian are 25 de ani, este student în anul VI la Medicină și a venit în București din județul Suceava. Deși are un program încărcat la facultate, își face timp întotdeauna pentru a trece pe la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. ‘De ce mă închin la Sfântul Dimitrie? Păi, vedeți dumneavoastră, când eram mai mic, am învățat lângă o biserică ce adăpostea niște moaște; și nu concepeam zi în care să nu merg și să nu mă închin la ele. Venind în București și intrând în atmosfera aceasta mai tumultuoasă, am mai pierdut din acea evlavie juvenilă, dar, ori de câte ori am ocazia, trec pe la Catedrala patriarhală și mă închin la Sfântul Dimitrie. Mi se pare că această bisericuță, numită catedrală, e ca un chivot frumos împodobit pentru a adăposti aceste moaște. Și de fiecare dată când intru, mă inundă acea mireasmă de crin pe care o întâlnesc, când mă închin la sfintele moaște. Și plec mereu mai împăcat, cu mai multă putere și curaj de a mă arunca iar în viața tumultuoasă a Bucureștilor’, ne-a mărturisit Petru Damian.

‘Foarte mulți oameni mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat’

Psihologi, jurnaliști, sociologi, toți și-au dat cu părerea despre motivele pentru care mii de oameni se debarasează de activitățile zilnice și se supun unui efort considerat supraomenesc. Dincolo de orice analiză de ordin științific, explicația este una singură și neașteptat de simplă: ‘Evlavia oamenilor care s-a observat în astfel de cazuri este un rezultat firesc al credinței acestora și al nădejdii pe care îl pun în Dumnezeu cel minunat întru sfinții Săi. La marile sărbători ale sfinților mai îndrăgiți din țară, dar și din celelalte țări creștine -, cum ar fi în Grecia, la Sfântul Dimitrie de la Tesalonic, la Sfântul Gherasim din Kefalonia, la Sfântul Spiridon din Corfu, la Sfânta Teodora de la Tesalonic, la icoanele Precistei atribuite Sfântului Apostol și Evanghelist Luca -, întotdeauna s-a observat o afluență mare de credincioși și o evlavie sporită la ziua pomenirii lor. Este dorința credincioșilor, a fiilor Bisericii care trăiesc Evanghelia în mod plenar, de a se asemăna și de a urma pilda sfinților. În astfel de momente, trebuie să învățăm din evlavia fraților noștri care vin de departe pentru a se întâlni cu sfinții, deoarece calea aceasta a pelerinajului este, de fapt, întâlnirea cu Dumnezeu și cu sfinții Lui’, ne-a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei, marele eclesiarh al Catedralei patriarhale și exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Părintele Timotei ne-a vorbit și despre legătura care s-a creat între Sfântul Dimitrie și credincioșii din Capitală, întărită de-a lungul timpului de minunile sale în viața lor: ‘Odată cu aducerea moaștelor Sfântului Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhală, s-a creat o legătură tainică, duhovnicească între Sfântul Dimitrie și locuitorii Capitalei, în primul rând, pentru că prezența omului sfânt sau a sfintelor moaște înseamnă o binecuvântare pentru credincioșii unei zone, dar și pentru faptul că, în decursul timpului, moaștele Sfântului Dimitrie au izbăvit poporul drept-credincios al Bucureștiului în vremuri de cumpănă. Credincioșii din cetatea lui Bucur au găsit scăpare și alinare la Sfântul Dimitrie atunci când a fost ciumă, în vremea domnitorului Caragea, atunci când au fost atacuri ale unor ocupanți sau în perioade foarte grele, cum ar fi seceta ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. De altfel, în foarte multe situații-limită, credincioșii din București au apelat cu multă nădejde, prin rugăciunile lor, la Sfântul Cuvios Dimitrie. Această evlavie și iubirea poporului s-a văzut mai ales atunci când moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost furate din Catedrala patriarhală, cu gândul de a fi scoase din țară. Îndată ce s-a aflat în București, un număr impresionant de credincioși s-au adunat în fața Catedralei patriarhale și pe întregul Deal al Mitropoliei, ceea ce a făcut pe ocupanții nemți să ia măsurile de rigoare, trimițând soldați pentru recuperarea moaștelor. Acestea au fost găsite până la urmă ascunse pe drumul către Bulgaria, gata a fi scoase din țară’.

În istoria municipalității Bucureștilor sunt consemnate numeroase fapte minunate pe care le-a făcut Sfântul Dimtrie. De atunci, s-a creat legătura aceasta cu poporul. În viața multor oameni, Sfântul Dimitrie a lucrat mari minuni: boli cu diagnostice cumplite, care păreau a fi netratabile, au dispărut sau au fost ameliorate, oameni cu probleme în familie au găsit soluții duhovnicești, cei cu zbucium sufletesc au aflat liniștea. ‘Foarte mulți oameni mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat și aceste minuni nu s-au întâmplat doar în trecut, ci ele se întâmplă mereu. De aceea, la ziua pomenirii lui, la sfârșit de octombrie, dar și la marile sărbători, credincioșii din București își îndreaptă pașii spre catedrala pe care el și-a pregătit-o ca sălaș și îi cer întotdeauna ocrotirea, pentru că sfinții sunt prieteni ai lui Dumnezeu și orice rugăciune pe care le-o adresăm cu inimă curată și smerită, ei o duc înaintea lui Dumnezeu cel în Treime slăvit’, ne-a mai spus părintele Timotei.

De 236 de ani sub mantia Sfântului Dimitrie

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, un smerit monah din secolul al XIII-lea, trăitor la sudul Dunării, a devenit ocrotitorul Capitalei odată cu așezarea moaștelor sale în Catedrala Mitropoliei, la 13 iulie 1774, în timpul ocupației rusești a Țării Românești (1769-1774). Gheorghe Vasilescu, șef-serviciu la Arhiva Cancelariei Sfântului Sinod, este de părere că Sfântul Dimitrie a trăit pe vremea dinastiei românești a Asăneștilor sau, cel mai târziu, pe vremea Cruciadei a IV-a (1204-1261). Peste câteva sute de ani, pe timpul stăpânirii turcești în Peninsula Balcanică, moaștele sale neputrezite au fost descoperite în albia râului Lom și duse în satul Basarabov, din dreapta Dunării, vizavi de orașul Giurgiu. Auzind despre această descoperire, domnul creștin al Țării Românești a trimis meșteri și bani și au ridicat acolo o biserică, în care au fost așezate moaștele sfântului. În vremea Războiului ruso-turc din 1769-1774, generalul rus Petru Saltacov a trecut Dunărea, călcând Rusciucul și o serie de sate, între care și Basarabov. Găsind moaștele Sfântului Dimitrie, generalul, evlavios, le-a ridicat și le-a adus la București, în Catedrala Mitropoliei, cu gândul de a le duce în Rusia, dar, la rugămintea bogatului și influentului boier român Hagi Dimitrie de a nu înstrăina sfintele moaște, generalul rus s-a înduplecat și le-a lăsat închinătorilor de aici. Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). În anul 1955, constatând marea cinstire a Sfântului Cuvios Dimitrie în evlavia românilor din întreaga țară, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, stabilindu-i ca zi de prăznuire 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Un fragment din Sfânta Cruce, anul acesta, la București

Din anul 2007, hramul Cuviosului Dimitrie cel Nou a început să adune din ce în ce mai mulți pelerini, fiind aduse, cu binecuvântarea și prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru mângâierea credincioșilor, moaștele mai multor sfinți, cum ar fi cele ale Sfântului Apostol Pavel sau ale Sfinților Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie de Nyssa. Anul acesta, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, credincioșii se închină unui fragment din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos adus din Biserica Greciei, de la Mitropolia de Drama. Programul liturgic specific sărbătorii creează o atmosferă duhovnicească deosebită. În fiecare seară se săvârșește slujba Privegherii, adică Vecernia, Litia, Utrenia, unite cu cântări speciale ale Sfintei Cruci și însoțite de cuvântul de învățătură. De asemenea, se citesc Acatistul Mântuitorului, Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Acatistul Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești. În fiecare dimineață se săvârșesc Miezonoptica, Ceasurile și Sfânta Liturghie, de unul sau mai mulți ierarhi. ‘În zilele de 26 și 27 octombrie, vor sluji aproape toți ierarhii din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Mitropolitul de Drama și cu alți ierarhi invitați ai Patriarhului României. Ziua de 29 octombrie va fi ultima zi când credincioșii se mai pot închina deoarece Sfânta Cruce se va întoarce în Mitropolia de Drama’, ne-a declarat arhimandritul Timotei Aioanei, eclesiarhul Catedralei patriarhale.

Comentarii Facebook


Știri recente