„Prin copiii noștri am simțit Raiul pe pământ!”, spune părintele Ilie Dumitrel, tată a șase copii și preot de caritate la Spitalul Clinic Filantropia din București. Bucuria că s-a născut un copil, grijile legate de dezvoltarea lui și întrebările despre ce va urma îi sunt cunoscute atât din propria familie, cât și din întâlnirile cu femeile însărcinate și mamele care vin la maternitate.
Am vorbit cu părintele despre viața într-o familie numeroasă, despre credința care îl susține în responsabilitățile de fiecare zi și despre sprijinul oferit în momentele dificile. Interviul a fost oferit în cadrul rubricii #vinereapentruviață.
Alexandra Nadane: Sunteți soț, tată a șase copii și preot. Cum vă găsiți puterea de a naviga în fiecare zi prin toate responsabilitățile pe care le generează aceste roluri?
Pr. Ilie Dumitrel: Mare și minunat este Dumnezeu întru darurile Sale! Încerc să le împlinesc pe toate cu pace, iar puterea de a le împlini vine de la Dumnezeu și din bucuria, dar și din responsabilitatea pe care le generează aceste roluri. În calitate de soț, binecuvântarea lui Dumnezeu din Taina Cununiei o simt adesea prezentă și mă însuflețește să îi fiu mereu alături soției la nevoie.
Ca tată, mă odihnește gândul că așa a rânduit Dumnezeu pentru familia mea, să purtăm crucea și jertfa creșterii copiilor și mai ales binecuvântarea și bucuria lor. Familia creștină, în care tatăl și mama trăiesc potrivit voii lui Dumnezeu, oferă copiilor acea atmosferă de dragoste jertfelnică, de bucurie, de bunătate. Iar ca preot, am simțit o mare chemare și responsabilitate. Pe lângă acestea, foarte mult mă ajută rugăciunea, căci însăși Biserica se roagă pentru slujitorii ei.
A.N.: Dacă vă uitați în spate, pe drumul de la viața de student la Teologie până la momentul prezent, care au fost cele mai importante repere de care v-ați ținut?
Pr. I.D.: Mai demult am fost în pelerinaj în Țara Sfântă și în Muntele Athos. Aceste locuri au sădit în sufletul meu bucurii mari, întâmplări și trăiri care mi-au întărit rugăciunea, care trebuie văzută ca o legătură vie și permanentă a omului cu Dumnezeu. Un alt reper este relația cu un părinte duhovnic, care oferă sfat și ascultare în momente dificile. Și aș putea să mai adaug căutarea voii lui Dumnezeu în viața noastră și iubirea de aproapele.
Întotdeauna am considerat că oamenii care vin la capela Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian au rolul de a lărgi familia noastră, formând o familie mare și frumoasă, iar pruncii noștri, încă de la câteva luni, au interacționat ușor cu mămicile, prin zâmbet și sunete, simțindu-le ca o a doua mamă.
A.N.: Soția dumneavoastră, înainte să vă cunoașteți, în perioada studenției, a făcut voluntariat pro-viață câțiva ani și a continuat să ajute femei însărcinate și mame și după ce v-ați căsătorit. Cum ați receptat această experiență a ei? A avut un impact asupra familiei?
Pr. I.D.: A fost benefică participarea preotesei la activitățile pro-viață. A dobândit experiență privind importanța vieții pruncilor în viața familiei. Nașterea de prunci a fost în viața familiei noastre o provocare, pentru că ne-am dorit o familie numeroasă, dar prin minunile și mila lui Dumnezeu am trecut cu bine, cu curaj, credință și rugăciune.
Preoteasa a avut primele două nașteri prin cezariană. Deși a luptat încercând să nască natural, nu a reușit. Însă următoarele trei nașteri au fost nașteri naturale după cezariană (NVDC), inclusiv cea a gemenelor, cele două fetițe cântărind împreună aproximativ 6,5 kg.
A.N.: Care sunt cele mai mari bucurii și cele mai mari provocări ale unei familii numeroase?
Pr. I.D.: Într-o familie numeroasă, bucuriile sunt și ele numeroase, dar în toate se simte prezența vie a lui Dumnezeu. Fiecare reușită a unui copil aduce o împlinire a întregii case. Prin copiii noștri am simțit Raiul pe pământ!
Cea mai mare provocare pentru o familie numeroasă este timpul. Este nevoie de organizare, răbdare, pace, iertare în toate. O altă provocare este riscul de a fi judecat de cei din jur. Mulți oameni asociază greșit o familie mare cu lipsa de control sau planificare, ignorând faptul că este o alegere conștientă, asumată și bazată pe valori profunde. Adesea suntem întrebați: „Dar gata, vă opriți aici?” Ce mult mi-aș dori ca acești oameni să simtă și ei lucrarea vie a lui Dumnezeu asupra noastră și a copiilor noștri.
A.N.: Ne puteți povesti o mărturie care v-a impresionat?
Pr. I.D.: O întâmplare care m-a impresionat profund a avut loc chiar în familia mea. Soția mea era însărcinată în 36 de săptămâni cu fetițele gemene și i s-a spus că pierde lichid și unul dintre bebeluși nu se mai alimentează corespunzător și e în poziție transversală în uter.
Am simțit îndrumarea Maicii Domnului prin glasul fiicei noastre de 10 ani, ca prin minune, care ne întărea să fim liniștiți pentru că Maica Domnului o va ajuta pe soția mea să nască natural gemenele și să fie complet sănătoase, urmând ca aceasta să se împlinească peste câteva zile, timp în care și medicii ne-au confirmat minunea. Mare este Dumnezeu și minunate sunt lucrurile Sale și niciun cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Sale!
A.N.: În prezent sunteți preot slujitor la Spitalul „Filantropia” din București. Care sunt dificultățile cu care se confruntă femeile însărcinate și mamele?
Pr. I.D.: Sunt multe femei care se confruntă cu sarcini extrauterine, pierderi de sarcină, nașteri premature sau probleme de sănătate ale pruncilor nou-născuți și cărora nu pot să le spun decât că Dumnezeu, pe cine încearcă mult, îl iubește mult.
Acolo unde există credință și nădejde în Dumnezeu, aceste dificultăți sunt întâmpinate cu mai mult curaj și putere interioară și Dumnezeu face adesea minuni.
Cu acordul sau la cererea părinților, pruncilor născuți mult prea mici sau cu probleme mari de sănătate le-am săvârșit Taina Botezului de urgență sau de necesitate. Adesea am văzut o îmbunătățire a stării lor. După Taina Sfântului Botez pruncul nou-născut primește înger păzitor și poate să fie pomenit la Sfintele Liturghii. Botezul este începutul unei vieți trăite cu Hristos.
Mântuitorul a spus: „Lăsați copiii să vină la Mine”. Acest verset subliniază importanța aducerii pruncilor pe lume, a încredințării lor lui Dumnezeu și a apropierii lor de credință prin rugăciune, participarea la slujbe și învățătura creștină. Aceasta este cea mai mare datorie a mamei creștine: să-i călăuzească pe copiii ei către Mântuitorul Hristos.
A.N.: Ce sfat ați da unui preot tânăr, care se gândește la posibilitatea de a deveni preot de caritate?
Pr. I.D.: Pe un preot tânăr care și-ar dori să devină preot de caritate l-aș povățui să înțeleagă că această chemare este de o complexitate aparte și e nevoie să fie mereu deschis omului de lângă el, doctorului, pacientului, aproapelui. Este nevoie de darul ascultării, de timp, dragoste, tact pastoral. Preotul de caritate trebuie să colaboreze strâns cu medicii, asistenții și conducerea instituției pentru a sprijini vindecarea trupului prin terapeutica duhovnicească.
Scurtă biografie:
Părintele Ilie Dumitrel (n. 1990) a absolvit studiile de licență în Teologie în 2013 și studiile de master în Teologie pastorală în 2015, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București. Este căsătorit de 12 ani cu doamna preoteasă Mariana și au împreună șase copii. Slujește ca preot de caritate la Spitalul Clinic Filantropia din București.
Foto: Arhiva personală
