Pelerinaj la hramul Mănăstirii Moisei

An de an, ziua de 15 august este prilej de mare pelerinaj la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Moisei, județul Maramureș. De această dată oaspetele maramureșenilor a fost Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, care s-a aflat la acest așezământ monahal, la invitația Preasfințitului Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iustinian, Arhiepiscopul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Preasfinția Sa a slujit în ajunul praznicului, începând cu ora 22.00, Privegherea cu Prohodul Maicii Domnului, urmate de Dezlegările Sfântului Vasile cel Mare, iar miercuri, 16 august 2012, a oficiat Sfânta Liturghie arhierească de la ora 10.00, pe Altarul de vară al mănăstirii, potrivit episcopiaspanieiportugaliei.es.

În bătaia clopotelor, îmbrăcați în portul lor specific maramureșean, cântând neîntrerupt pricesne în cinstea Maicii Domnului, grupuri de pelerini au urcat dealul care duce la mănăstire, au înconjurat cele două biserici, după care s-au așezat pentru a participa la Sfânta Liturghie. Indiferent de vârstă, românii din Țara Maramureșului reușesc chiar și acum, în societatea noastră, să-și poarte cu mândrie portul tradițional, moștenire pe care o transmit mai departe micuților, îmbrăcați și ei de sărbătoare, în costume albe ce reflectă puritatea vârstei fragede, asemenea îngerilor.

Jertfa lor a fost cu atât mai mare cu cât au îndurat frigul și ploaia rămânând nemișcați până la finalul slujbei. Curtea mănăstirii a fost plină, iar mulți pelerini au ajuns la acest locaș de zilele trecute, pentru a se pregăti în rugăciune de sărbătoarea Maicii Domnului.

Cuvinte de suflet pentru pelerini

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Episcop Timotei le-a pus la suflet cuvinte duhovnicești, prezentând câteva învățături despre Preasfânta Fecioară Maria și arătând rolul ei în mântuirea noastră: „Pe Maica Domnului nu a biruit-o moartea, așa cum nu L-a biruit nici pe Mântuitorul Hristos. Atunci când noi uităm să ne rugăm, o avem mijlocitoare pe Maica Domnului Care se roagă neîncetat pentru noi. Rugăciunea este vorbirea noastră cu Dumnezeu și vorbind cu El ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, pentru că nu este suficient să credem în Dumnezeu, ci trebuie să ajungem să Îl cunoaștem’. Maica Domnului este un model pentru noi toți încă de la naștere, de aceea Preasfințitul Părinte Timotei i-a îndemnat pe părinți să le vorbească și copiilor lor despre Preasfânta Fecioară Maria, pentru a crește deprinși cu rugăciunea și fapta cea bună: „Dacă nu auzim și nu primim Cuvântul lui Dumnezeu nu avem cum să sporim în credința noastră. De aceea e bine, atunci când aveți copii, să le vorbiți de mici despre Maica Domnului și despre Dumnezeu, ca ei, auzind Cuvântul, să-L lase să pătrundă în sufletele lor. Maica Domnului s-a rugat la templu timp de 12 ani și s-a umplut de Duhul Sfânt”.

Printre creștini, Maica Domnului este cinstită din cele mai vechi timpuri, bine știut fiind faptul că Ea este mijlocitoarea noastră pe lângă Fiul Său, aducând alinare suferințelor noastre prin puterea rugăciunii Ei. Deloc puțini sunt cei care, de-a lungul timpului, au dat mărturie pentru minunile săvârșite asupra lor în urma rugăciunii stăruitoare către Preasfânta Fecioară, mai ales tămăduiri de boli care nu pot fi vindecate de medici, minuni care se petrec până în zilele noastre.

Totul stă în credința puternică a neamului nostru, de care au dat mărturie și de această dată pelerinii veniți la Moisei nu doar din apropiere, ci și din localități mai îndepărtate și de peste granițe. Ei s-au bucurat de prezența în mijlocul lor a Episcopului Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, Preasfinția Sa admirând și salutând cu bucurie dragostea lor pentru Maica Domnului și resepctul față de conservarea tradițiilor locului: „Ne-a adunat Dumnezeu aici ca pe apostoli. În Maramureș încă se păstrează tradițiile moștenite de la moșii și strămoșii noștri. Aveți grijă de tradițiile, obiceiurile și portul frățiilor voastre! Pentru că omul își dă seama de valoarea unui lucru abia după ce îl pierde, așadar nu vă pierdeți tradițiile, nu vă pierdeți portul, port care reprezintă puritatea maramureșanului. Aveți o comoară pe care ați moștenit-o, duceți-o mai departe, transmiteți-o copiilor voștri!”.

Mulțumindu-i pentru bucuria de a sluji în mijlocul maramureșenilor, la hramul Mănăstirii Moisei, care datează fără întrerupere de mai bine de patru secole, starețul acestui așezământ monahal, protosinghelul Teofil Pop, a subliniat la rândul său admirația pe care o merită pelerinii pe care nu i-a clintit nimic de la Sfânta Liturghie.

Istorie de veacuri

Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Moisei este una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, având în decursul istoriei un rol important în apărarea și susținerea unității de dreaptă credință, de neam, de limbă și de conștiință națională a românilor din această parte a țării.

Primii monahi s-au nevoit aici încă din secolul al V-lea, iar în veacul al XVI-lea a luat ființă o modestă sihăstrie din care a evoluat mănăstirea de acum. În 1599, călugării de aici au ridicat biserica veche, păstrată și astăzi. Pentru a feri mănăstirea de influențe străine sau de acapararea de către alte culte, a fost pusă sub ocrotirea puternicei mănăstiri de la Putna, ca metoc al acesteia, timp de aproape 100 de ani. A fost înzestrată de boierii din Moisei cu întinse terenuri și păduri.

Biserica veche a mănăstirii a fost sfințită la data de 15 august 1672, de către Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei, care deținea atunci și demnitatea de Episcop al Maramureșului. A fost reședință episcopală în ultima perioadă a păstoririi Episcopului Serafim de Petrova și la începutul păstoririi Episcopului Dosoftei al II-lea Teodorovici.

Mănăstirea Moisei a avut un rol de cetate apărătoare a dreptei credințe din Maramureș, ținea strânse legături cu ierarhii și cu marile centre ortodoxe din Moldova și Țara Românească, de unde se aduceau mereu cărți de slujbă și învățătură ortodoxă, cu care se păstrau bisericile ținutului. Aici a funcționat și o școală unde tinerii învățau carte, precum și o școală de pictură de icoane și biserici și se inițiau viitorii preoți și cântăreți bisericești.

Biserica veche a fost restaurată în anul 2011, lucrându-se în prezent la pictura interioară. Biserica mare a fost zidită în 1911, pictată în 1982 și sfințită în 1986 de către Arhiepiscopul Teofil Herineanul. Poarta de intrare și zidul de piatră ce împrejmuiește incinta au fost construite în 2008-2011.

Comentarii Facebook


Știri recente