Tânărul din Evanghelia Duminicii a 30-a după Rusalii este un bogat credincios, evlavios și moral care-și pune problema mântuirii sufletului, a spus Patriarhul României.
Dar Mântuitorul îi arată că nu e suficient ceea ce făcuse bine până la acel moment, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel duminică în Paraclisul „Sf. Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.
Virtutea care îi lipsea dregătorului bogat era milostenia.
„Evanghelia ne prezintă în mod dramatic situația oamenilor dar zgârciți care sunt chiar credincioși și evlavioși, dar nu și milostivi”, a spus Părintele Patriarh.
Când Iisus Hristos i-a spus să vândă toate câte are și să le împartă săracilor, dregătorul s-a întristat pentru că avea averi multe.
„Mântuitorul Iisus respectă atât de mult libertatea acestui dregător încât nu insistă, nu stăruie să-l lămurească, ci doar i-a dat un sfat. Domnul Iisus propune dar nu impune, recomandă dar nu comandă schimbarea vieții”, a sesizat Patriarhul Daniel.
„Hristos dăruiește un sfat prompt dar așteaptă un răspuns liber pentru că a prevăzut o convertire lentă și tardivă”, a spus Preafericirea Sa.
„Mântuitorul nu dă nicio explicație economică, nici socială sau de ordin moralist ci, în tăcere, respectă lupta dregătorului bogat cu sine însuși, pentru că el avea în adâncul sufletului o alipire excesivă față de bogăție”.
Domnul Iisus Hristos arată cât de dificil este pentru un bogat să devină milostiv prin expresia „mai lesne este a trece cămila prin urechile acului” care se referă fie la o funie care trebuie să se subțieze până la un fir, fie la o cămilă care trebuie să îngenuncheze pentru a trece printr-o poartă joasă a Ierusalimului, a explicat Patriarhul.
„Mântuitorul a prevăzut o convertire lentă și tardivă pentru că tânărul a fost sincer în căutarea sa. Domnul a apreciat această căutare încât Evanghelia după Marcu spune că l-a primit cu drag, sau cu dragoste. Era un tânăr care își punea cea mai serioasă întrebare a vieții: ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”, a detaliat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Dregătorul simțea că viața aceasta trecătoare nu este suficientă pentru om și că omul dorește mântuirea ca viață veșnică pentru că lucrurile din lumea aceasta nu-l mulțumesc, fiind limitate și trecătoare. Dar sufletul omului, fiind creat după chipul lui Dumnezeu cel nelimitat și veșnic viu dorește viață nelimitată și veșnică”.
Convertirea lentă
„Mântuitorul prezice într-o formă tainică faptul că acest dregător se va converti, însă lent și mai târziu”.
„Potrivit unei tradiții bisericești, acest dregător bogat, după luăt îndelunagtă cu sine însuși a reușit să împlinească sfatul pe care i l-a dat Hristos Domnul. A vândut averile sale materiale, a împărțit banii săracilor și a urmat lui Iisus, devenind unul din ucenicii Săi și apoi, mai târziu, a devenit episcop în Asia Mică”, a spus Părintele Patriarh.
Preafericirea Sa a explicat că această convertire lentră s-a realizat cu ajutorul harului dumnezeiesc pentru cel care s-a luptat și a cerut și ajutorul lui Dumnezeu.
„Foarte adesea nu putem împlini voia lui Dumnezeu decât cerându-i ajutorul”.
„Această evanghelie a convertirii lente a dregătorului bogat ne arată că în lupta duhovnicească de păzire a poruncilor trebuie să considerăm că milostenia este o cale spre mântuire, mai ales pentru cei care au averi multe materiale”, a concluzionat Patriarhul României.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
