„Fiul lui Dumnezeu vine în lume ca om nu pentru a ne dărui o învățătură nouă – oricât de înaltă ar fi aceasta –, nu pentru a ne încredința un cod de legi pe care să-l respectăm, ci pentru a ne oferi însăși viața Lui și a ne face fii ai lui Dumnezeu”, scrie Mitropolitul Teofan în Pastorala de Crăciun din acest an.
Înaltpreasfinția Sa îl citează în acest context pe Sfântul Simeon Noul Teolog, care ne spune, în „Suta a doua de capete teologice și practice”(Filocalia vol. 6), că motivul Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu este „acela ca, împărtășindu-Se de ale noastre, să ne facă părtași de ale Sale. Căci Fiul lui Dumnezeu de aceea S-a făcut fiu al omului, ca să ne facă pe noi, oamenii, fii ai lui Dumnezeu”.
„Prin Întruparea și Nașterea lui Hristos suntem chemați să-I urmăm Lui, adică viețuirea noastră să fie deopotrivă omenească și dumnezeiască, după cum Hristos este în același timp Dumnezeu și Om”, transmite Părintele Mitropolit Teofan.
Viața adevărată este împlinirea voii lui Dumnezeu în Biserică
„Adevărata viețuire creștină presupune o împletire continuă între voința omului și voința lui Dumnezeu: «… așa după cum o candelă, chiar dacă este plină de ulei, chiar dacă are fitil sau o altă materie inflamabilă, este, înainte de a se împărtăși de foc și a fi aprinsă, cu totul întunecată, așa și sufletul, chiar dacă este împodobit în aparență cu toate virtuțile, dar dacă nu se împărtășește de foc, adică dacă nu se împărtășește de ființa și lumina dumnezeiască, este încă stins și întunecat, iar faptele lui sunt nesigure», ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog.”
„Adevărata viețuire creștină se înfăptuiește în Biserică, în unire și comuniune cu toți cei care au crezut și cred în Dumnezeu”, continuă Înaltpreasfințitul Părinte Teofan.
„Iar Biserica este, înainte de toate, «sălășluirea Duhului Sfânt» (Sf. Sofronie Saharov) în oameni, «trăire vie a Vieții celei noi» (Alexandre Schmemann), viață pe care o primim prin Sfintele Taine și prin strădania de fiecare clipă de a rămâne uniți cu Hristos Însuși: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic (Ioan, 15, 5).”
Să ne folosim cu discernământ darurile
„Cel care își ia în serios credința cunoaște adevărul cuvintelor rostite de Psalmistul David: «Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui […], ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale»”, amintește Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
„Explicând acest cuvânt, Părintele Rafail Noica subliniază: «Da, cu brațul lui lovea și cu arcul lui trăgea» regele David, însă permanent avea conștiința că ajutorul și puterea vin de la Dumnezeu.”
„Suntem chemați să folosim în viață cu discernământ rezultatele obținute prin strădania omenească – în medicină, tehnică, economie, cultură etc. Ajutorul esențial îl primim însă numai de la Dumnezeu căci «nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt» (Rugăciunea Sfântului Ioanichie cel Mare)”, subliniază Înaltpreasfinția Sa.
Foto credit: Doxologia.ro / Flavius Popa
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
