Părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului, a acordat pentru Radio Renașterea un interviu cuprinzător despre monahismul actual în România.
Arhimandritul a subliniat că monahismul rămâne astăzi autentic pentru că se actualizează, dar pe principiile vechi, rămânând în granițele impuse de Sfinții Părinți și de întemeietorii monahismului.
Arătând că monahii se adaptează oarecum la confortul actual, mai ales pentru pelerini, părintele exarh a concluzionat că „trebuie să ne adaptăm la tot ceea ce ne oferă societatea de astăzi, și bun și rău, astfel încât noi să rămânem în echilibru”.
Monahul și social media
Părintele Dumitru Cobzaru a fost întrebat dacă este compatibilă viața monahală cu prezența și activitatea pe social media:
„Până într-un loc, cred că da, pentru că viața monahală presupune comuniunea, comunicarea, însă în anumite limite, bineînțeles”, a spus exarhul oferind ca model prezența Mănăstirii Putna în spațiul virtual.
Părintele arhimandrit a explicat că este foarte important să facem distincție între cei care au ascultarea, din partea starețului, să se ocupe de acest segment – atunci intră în munca comună care se face într-o mănăstire – și cei care folosesc virtualul, internetul, în scop personal.
„Nu este necesar pentru un călugăr să folosească internetul, decât atunci când are nevoie neapărat. De exemplu, dacă este la studii, cu binecuvântarea starețului, sigur că trebuie să folosească internetul. Nu mai putem ajunge în toate bibliotecile din lume, dar putem ajunge prin internet să citim cărți și să le folosim ca bibliografie”.
„Însă, în general, un călugăr simplu, un călugăr obișnuit nu ar trebui să aibă acces foarte facil la virtual, ci doar aceia care au această ascultare din partea starețului, și atunci se consideră munca pe care trebuie să o depună călugărul”.
„Recomandarea mea personală este să se evite, pe cât se poate și, dacă se poate, să nu se folosească”.
Arhim. Dumitru Cobzaru a subliniat: „Călugărul să tragă lumea către mănăstire, nu lumea să tragă călugărul către ea”.
Importanța noviciatului
În interviu, exarhul de la Cluj a abordat deschis criza din ultimii ani în ceea ce privește personalul monahal: „s-au înmulțit mănăstirile și schiturile din țara noastră și s-a simțit, și la nivelul Sfântului Sinod, că se înființează sau reînființează mănăstiri și schituri, dar personalul monahal scade”.
În acest context, părintele a subliniat că nu trebuie să se facă concesii în ceea ce privește acceptarea în cinul călugăresc a tinerilor, fără a verifica suficient dacă ei au sau nu o înclinație autentică. Totodată, a amintit că perioada de noviciat, în statutul Bisericii noastre, înseamnă trei ani de zile.
„În trei ani se verifică, prin stareți, prin duhovnici și prin ceilalți, pentru că de multe ori viața monahală te aduce în situații limită și te arăți tu așa cum ești. Nu este ușor”.
De-a lungul discuției, părintele Cobzaru a subliniat de mai multe ori nevoia de echilibru. În final, întrebat fiind care este, pentru un călugăr, cea mai mare piedică în lupta cu ispitele, a spus:
„El însuși. El însuși este cea mai mare piedică, pentru că diavolul poate fi biruit, Dumnezeu poate fi convins, decât că tu pe tine însuți trebuie să te aduci în asemenea echilibru în ceea ce privește rațiunea, voința și sentimentul”.
Citește integral pe site-ul Radio Renașterea.
Foto credit: Mitropolia Clujului / Darius Echim
