Mihaela Brotnei este asistent medical și soția Preotului Viorel Brotnei, parohul comunității ortodoxe ucrainene din Bistra, județul Maramureș (Vicariatul Ortodox Ucrainean al Patriarhiei Române).
Ea explică pentru Basilica.ro specificul pastorației în această comunitate, tradițiile locale și importanța Ortodoxiei pentru comunitățile românești și ucrainene: Ortodoxia este însuși izvorul vieții acestora, spune preoteasa.
Obiceiuri și tradiții la ucrainenii din România
Basilica.ro: Doamna preoteasă, care este specificul comunității în care slujiți alături de Părintele Paroh Viorel Brotnei?
Comunitatea ortodoxă din Parohia Bistra este una majoritar ucraineană, unde se slujește după calendarul iulian (calendarul pe stil vechi). Slujbele și activitățile în diferite sărbători sunt săvârșite atât în limba ucraineană, cât și în limba română, pentru că sunt și unele familii mixte și să poată să înțeleagă cu toții.
Oamenii sunt iubitori de Biserică și de Dumnezeu, participă la Sfintele Slujbe cu mic, cu mare și se pregătesc de marile sărbători prin Sfânta Spovedanie, împărtășindu-se cu Trupul și Sângele lui Hristos.
Basilica.ro: Câți ucraineni sunt în nordul județului Maramureș și cum își petrec sărbătorile?
În zona Maramureșului sunt peste 30.000 de etnici ucraineni. Aceștia își petrec sărbătorile pâstrând cu sfințenie tradițiile moștenite din străbuni.
De pildă, de sărbătoarea Nașterii Domnului se colindă din casă în casă, se menține obiceiul scenetei „Viflaimul”, care se prezintă în fiecare casă de creștini, precum și la Biserică, după Sfânta Liturghie.
Colinda bătrână, colindul copiilor cu steaua sau „Trei magi” sunt alte obiceiuri care nu se pierd. Această perioadă este una care reunește toți membrii familiei, chiar și pe cei de peste hotare, care vin la biserică, îmbrăcați în port tradițional, alături de copii și nepoți.
De Învierea Domnului, fiecare familie își pregătește coșul cu bucate, pe care le aduc la biserică spre a fi sfințite și abia după aceea servite la masa festivă alături de familie.
Sărbătoarea Înălțării Domnlui, hramul Bisericii noastre, adună, de asemenea credincioși atât din comunitatea noastră, cât și din parohiile vecine, care vin împreună cu preoții și procesiunile („protesiile”) lor la Sfânta Liturghie.
În general, toate sărbătorile sunt prilej de întâlnire cu Hristos în Sfânta Împărtășanie și cu ceilalți credincioși prin rugăciune comună la Sfintele slujbe.
Credința îi motivează pe tineri să nu emigreze
Basilica.ro: Recent ați participat la ITO 2023. Cum a fost experiența pentru dumneavoastră și pentru tinerii participanți?
ITO, pentru mine, a fost o experiență de neuitat și o bucurie nespusă văzând atâția tineri venind din toate părțile lumii pentru a fi „prietenii lui Hristos”.
Am observat ce înseamnă a fi crescut de mic copil alături de Hristos în grădina Maicii Domnului: cu bun simț, onești, știind să se bucure cu adevărat, cu inimă curată și cu minte limpede, lucruri pe care le-au împărtășit și tinerii pe care i-am însoțit.
Basilica.ro: Este comunitatea ucraineană din zona în care locuiți afectată de migrația tinerilor către vest, la fel ca restul țării? Cum încercați să țineți tinerii aproape de Biserică?
Tinerii din parohia noastră, ca și cei din alte zone ale țării, pleacă în Occident în căutarea unui loc de muncă pentru un trai mai bun, dar dragostea de familie și de locurile natele îi fac să revină în sat să își clădească un viitor alături de familie.
Credința, tradițiile și învățăturile cele bune sădite în inimile lor de mici copii sunt încă un motiv pentru ei să rămână în comunitate alături de Biserică.
Încercăm să facem tot felul de activități la biserică, mai ales de marile sărbători, cum ar fi de Crăciun când tinerii vin special pentru a merge la colindat, pentru a duce mai departe sceneta Viflaimului.
Încă de mici copii participă la programe de pricesne și cântări religioase desfășurate în biserică, ceea ce îi face ca odată cu creșterea lor, unii dintre ei să rămână și membri ai corului bisericii noastre.
Biserica este Familia mai mare
Basilica.ro: Care este rolul familiei și al Bisericii în formarea tinerilor pentru o viață împlinită?
Familia a fost și va rămâne „Biserica de acasă”, locul unde fiecare dintre noi putem găsi căldură, dragoste, pace și putere pentru a trece și prin perioadele dificile ale vieții.
Biserica, sau Familia cea mare, încearcă mereu să fie alături de toți cei ce au nevoie de ajutor, oferindu-le sfaturi, purtându-i în rugăciuni și luminându-le mințile pentru a înțelege că a fi împlinit nu înseamnă doar să ai bogății materiale, ci mai ales a trăi în iubirea lui Hristos pe calea mântuirii sufletului și a dobândirii vieții de veci în Împărăția lui Dumnezeu.
Rolul preotesei în comunitate
Basilica.ro: Cum puteți descrie și caracteriza rolul pe care îl aveți în comunitate ca soție de preot paroh? Este greu sau ușor?
Să fii soție de preot paroh într-o comunitate este o sarcină dificilă, dar, totodată, frumoasă. Ceea ce propovăduiește părintele la biserică trebuie să fie pus în aplicare și trăit prima dată de preoteasă și familia ei.
Ea trebuie să fie exemplu pentru tinerii din parohie și sprijin pentru vârstnici și trebuie să fie primul ajutor al preotului în tot ceea ce face, trebuie sa fie stâlpul de susținere a preotului. Toate acestea pot fi împlinite doar cu ajutorul lui Dumnezeu și prin dragostea pe care aceasta o poartă atât părintelui cât și bisericii.
Câteodată pare că și noi obosim, dar, cu ajutorul Maicii Domnului, trecem peste dificultăți și le luăm ca încercări spre întărire sufletească și astfel parcă trecem mai ușor peste orice ne-ar putea stoarce lacrimi.
Basilica.ro: Sunteți asistent medical. Cum ajută credința în actul medical – atât pe profesionist, cât și pe pacient?
În meseria pe care o practic, aceea de asistent medical, credința îmi este pilonul principal pe care mă bazez, deoarece, oricât de multă pricepere am arăta în străduința noastră de a trata oamenii cu ajutorul științei medicale, Dumnezeu este Cel care vindecă.
De asemenea, în cazurile în care poate suntem depășiți de situație și, omenește sau medical, nu am putea răzbi în ajutorul pacientului, trebuie să avem credință că la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Oricine s-ar afla într-o boală trebuie să-și activeze optimismul (credința că va fi bine), pentru a ajunge la limanul vindecării. În orice situație în care un frate sau o soră în Hristos are nevoie de ajutorul meu sunt alături de ei cu ceea ce îmi stă în putință.
Am încercat să nu răspund nimănui că nu pot sau nu se poate și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am găsit mereu o portiță de speranță și ajutor, datorită faptului că Dumnezeu lucrează prin oameni.
Este o bucurie pentru mine să pot oferi un ajutor, oricât ar fie el de mic. Mereu îngerul meu păzitor mi-a fost alături să îi pot ajuta pe pacienți de diferite vârste din comunitate și nu numai.
Sunt tot timpul cu inima deschisă pentru fiecare om care îmi cere ajutorul sau un sfat și, cu ajutorul Maicii Domnului, care mă acoperă cu cinstitul ei Acoperământ, am ținut mereu poarta sufletului meu deschisă pentru cei ce aveau nevoie.
Precum pe mine Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată și nu m-am făcut de rușine în fața vrăjmașului, așa îi îndemn și pe pacienți la rugăciune și credință că Dumnezeu îi va ajuta și vor trece peste toate doar împreună cu El.
Să sădim Ortodoxia în inimile copiilor
Basilica.ro: Cât de importantă este Ortodoxia în viața românilor și ucrainenilor, mai ales în această perioadă de noi frământări în lume?
Ortodoxia este însuși izvorul vieții românilor și ucrainenilor, popoare care au îmbrățișat această credință de la începuturile lor și în ea putem găsi ajutor în toate și răspuns la toate frământările vieții.
Chiar dacă, în lumea aceasta tulburată, timpul s-ar spune că este un dușman al omului și nu ne este de ajuns pentru a ne putea face tot ceea ce ne propunem, trebuie să ne străduim să nu împuținăm rugăciunea, întălnirea cu Hristos în biserică, precum și ajutorarea celor aflați în nevoi.
Este esențial să păstrăm Ortodoxia neștirbită și să o sădim în inimile copiilor noștri, pentru a putea și ei înfrunta toate obstacolele vieții.
Aproximativ 80% din etnicii ucraineni din România sunt ortodocși. Pentru aceștia, Patriarhia Română a înființat un vicariat în cadrul căruia serviciile religioase se oficiază în limba ucraineană de către preoți din comunitate.
Foto credit: Arhiva personală
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
