Credincioșii ortodocși se află astăzi, 19 ianuarie 2014, în Duminica a XXIX-a după Rusalii. În toate lăcașurile de cult ortodoxe, la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa evanghelică de la Sf. Ev. Luca, cap. 17, versetele 12-19, în care se face referire la vindecarea celor 10 leproși: În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși care stăteau departe și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor: duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit de lepră. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors și cu glas mare slăvea pe Dumnezeu; și a căzut cu fața la pământ lângă picioarele lui Iisus și I-a mulțumit. Și acela era samarinean. Iisus însă, răspunzând, a zis: oare, nu toți cei zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis către acela: scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.
Evanghelia vindecării celor 10 leproși ne prezintă un model de recunoștință pentru toate binefacerile primite a arătat Patriarhul României în cuvântul său de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale.
Mântuitorul Iisus Hristos a cunoscut credința lor izvorâtă din suferință
Patriarhul României a explicat de ce Hristos Domnul nu i-a mai întrebat pe cei 10 leproși dacă au credință, evidențiind că Mântuitorul a cunoscut credința lor izvorâtă din suferința acestora.
„Hristos Domnul nu îi întreabă pe cei 10 leproși dacă au credință, dacă ei cred că El îi poate vindeca. El a cunoscut puterea credinței lor prin strigătul lor, deodată disperat și plin de speranță, deoarece se aflau în multă suferință fizică și suferință sufletească. Lepra era o boală cumplită și leproșii erau excluși din comunitate pentru a nu transmite boala aceasta și altora. Așa cum ne arată cartea Leviticului din Vechiul Testament acești leproși trebuiau izolați de comunitate și dacă printr-o minune se vindeca cineva trebuia să meargă să se arate preoților deoarece preoții aveau cunoștințele suficiente pentru a identifica boala, dacă era vorba de lepră sau de altă boală, sau dacă s-a vindecat un lepros ei să constate că vindecarea este certă și abia atunci persoana respectivă putea fi reintegrată în societate sau în comunitate. Suferința aceasta fizică la care se adăuga suferința psihică, spirituală a izolării și umilirii este cunoscută de Mântuitorul Iisus Hristos și de aceea nu mai întreabă pe acești leproși dacă au credință, deoarece a cunoscut credința lor izvorâtă din suferința lor”, a precizat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.
Mergeți și arătați-vă preoților
Preafericitul Părinte Patriarh a arătat și că Mântuitorul nu i-a vindecat pe loc pe cei 10 leproși, ci i-a trimis să se arate preoților pentru a arăta că El respectă Legea Vechiului Testament și pentru a vedea comportamentul celor vindecați.
Mântuitorul le-a spus (celor 10 leproși – n.r.) Mergeți și arătați-vă preoților. De ce nu i-a vindecat El pe loc putând spune doar prin cuvânt Să fiți vindecați, așa cum cu altă ocazie a supus unui lepros Să fii curățit de lepră și îndată s-a vindecat. Hristos îi trimite pe cei 10 leproși să se arate preoților pentru ca preoții care nu îl iubeau pe Iisus să vadă că El respectă legea Vechiului Testament, respectă pe preoți și trimite pe cei leproși să se arate preoților potrivit rânduielilor Vechiului Testament. Dar, în același timp îi trimite să se arate preoților, deși știa că ei se vor vindeca pe cale, pentru a vedea care este comportamentul celor vindecați, cum se manifestă ei, ce stare sufletească și ce atitudine au ei față de Dumnezeu și față de Cel care i-a trimis către preoți, să se arate lor. Deci, ei sunt trimiși spre preoți dar deodată se vindecă pe cale și vindecându-se au uitat repede Cine i-a trimis și Cine i-a vindecat”, a mai spus Preafericirea Sa.
Starea de nerecunoștință – stare de nesănătate și nedemnitate a sufletului
În cuvântul său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit și despre nerecunoștință arătând că este o stare de nesănătate și nedemnitate a sufletului.
„Din cei 10 leproși nouă au uitat starea în care se aflau înainte de a-L întâlni pe Iisus și se bucurau de starea aceasta nouă de oameni vindecați, dornici să fie integrați în societate, printre acești 10 se afla doar unul singur care îndată ce s-a vindecat a slăvit cu glas mare pe Dumnezeu și s-a întors la Iisus. A simțit că vindecarea a venit de la Dumnezeu, dar prin Omul Iisus. A căzut cu fața la pământ, la picioarele Lui și I-a mulțumit. Atunci Hristos Domnul a pus întrebarea: Cei nouă unde sunt? Oare nu zece s-au vindecat? Și nu s-a găsit decât acest om de alt neam să vină să mulțumească. Deci, leprosul care a fost vindecat și a venit îndată să mulțumească lui Iisus după ce a dat slavă lui Dumnezeu era samarinean, nu era evreu. Samarinenii erau disprețuiți de evrei, considerându-i eretici și de neam inferior. Acest samarinean obișnuit cu umilința și cu suferința ne arată o stare sufletească foarte sănătoasă și anume recunoștința. Multa lui smerenie se vede în faptul că căzut la picioarele lui Iisus cu fața la pământ și multa lui recunoștință se arată în mulțumirea adusă lui Iisus. Văzând aceasta Iisus i-a spus: Ridică-te și mergi, credința ta te-a mântuit. Vedem aici pe deoparte recunoștința unuia din cei zece și nerecunoștința celor nouă care nu slăvesc pe Dumnezeu și nici nu se întorc la Iisus să îi mulțumească. Această proporție de 1 la 10 este adesea întâlnită în viață. Din zece oameni cărora li s-a făcut bine doar unul se întoarce să mulțumească, sau recunoaște binefacerea făcută lui. Deci, întrebarea Mântuitorului Iisus Hristos dar cei nouă unde sunt rămâne fără răspuns pentru că cei nouă erau absenți, însă El a pus întrebarea aceasta nu pentru că avea nevoie de laudă și recunoștință, ci a pus această întrebare retorică pentru a semnala că starea sau comportamentul celor nouă care, deși au fost vindecați, nu au arătat recunoștință nu este o stare demnă și nicio stare sănătoasă a sufletului. Deci, nu pentru că are nevoie de recunoștință Iisus se tulbură când vede că nouă dintre cei zece leproși nu se întorc ca să mulțumească, ci deplânge de fapt starea lor de nerecunoștință ca fiind o stare de nesănătate și nedemnitate a sufletului”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh.
Omul recunoscător lui Dumnezeu pentru binele făcut crește duhovnicește
„Evanghelia aceasta a recunoștinței unui singur om și a nerecunoștinței a nouă oameni ne arată că Hristos Domnul vrea să spună că dacă omul este recunoscător și mulțumește lui Dumnezeu și semenilor pentru binele făcut lui crește duhovnicește, se îmbogățește în relația de iubire cu Dumnezeu și cu semenii, iar dacă nu mulțumește el sărăcește și se răcește în sensul că diminuează comuniunea cu Dumnezeu și cu semenii și prin aceasta se dezumanizează. Sufletul omului care mulțumește lui Dumnezeu și semenilor pentru binele făcut este infinit mai frumos decât sufletul unui om insensibil, nerecunoscător, nemulțămitor care uită repede binele făcut”, a mai spus Preafericirea Sa.
Nerecunoștința – lepra sufletului
Totodată, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat faptul că omul care nu se arată mulțumitor față de Dumnezeu și față de semeni rămâne un lepros spiritual:”Mulți oameni, foarte adesea, când dau de bine uită de Dumnezeu, au căutat pe Dumnezeu când se aflau în suferință, în necaz, în boală, în încercări grele, dar după ce au ieșit din starea de suferință, de necaz de primejdie, îndată uită de Dumnezeu și uită pe cei care i-au făcut bine sau i-au ajutat. Evanghelia de astăzi ne arată că zece leproși s-au vindecat de lepra trupească, o boală cumplită, dar numai unul s-a vindecat de o lepră a sufletului care este nerecunoștința. Deci, omul nerecunoscător care nu mulțumește lui Dumnezeu pentru darul vieții, pentru binefacerile primite de la el, care nu mulțumește părinților și celor care l-au ajutat în viață rămâne un lepros spiritual, un lepros în sufletul său. De aceea, Hristos Domnul, Doctorul trupurilor și al sufletelor, atrage atenția asupra acestei stări nesănătoasă a sufletului care nu mulțumește”.
Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite
De asemenea, Preafericirea Sa a îndemnat să mulțumim atât lui Dumnezeu pentru toate darurile primite de la El, dar și celor prin care Dumnezeu lucrează în favoarea noastră.
„Este semnificativ faptul că Biserica a înțeles Evanghelia aceasta a recunoștinței sau a mulțumirii atât de bine încât în fiecare Liturghie Euharistică sau mulțumitoare noi aducem slavă lui Dumnezeu și Îi mulțumim: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ție îți mulțumim. Apoi cerem să trimită harul Său peste noi și peste darurile ce sunt puse înainte spre a deveni Trupul și Sângele lui Hristos. Această stare de laudă adusă lui Dumnezeu și de mulțumire este treapta necesară creșterii spirituale. Dacă mulțumim lui Dumnezeu primim daruri în plus, dacă nu mulțumim, foarte adesea darurile Lui nu mai circulă pentru că se lovesc de un suflet insensibil, nemulțumitor, nesimțitor și, deci, numai atunci când primim daruri și mulțumim pentru ele Dumnezeu adaugă alte daruri pentru ca noi să ne zidim, să ne edificăm, să creștem duhovnicește în relația cu Dumnezeu și cu semenii. Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu în primul rând că există lumea, că există cerul și pământul, soarele, apa, aerul și tot ceea ce este pentru noi suport al vieții. Trebuie să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile primite și mai ales pentru darul vieții și al sănătății, pentru ajutorul dat în diferite situații dificile. Trebuie să îi mulțumim și să mulțumim și celor prin care Dumnezeu lucrează în favoarea noastră, părinților după trup care ne-au născut și ne-au crescut, părinților duhovnicești, preoților care ne-au botezat sau ne sunt duhovnici, profesorilor, educatorilor și tuturor celor care ne-au ajutat și ne ajută ca să creștem spiritual și să fim de folos comunității în care trăim, Bisericii și poporului nostru”, a spus Patriarhul României.
„Această Evanghelie printr-o simplă întrebare a lui Iisus Dar cei nouă unde sunt? devine un program pentru toată viață și anume programul recunoștinței, recunoștința ca stare de dreptate și de demnitate a omului. Când noi începem rugăciunea mare de mulțumire adusă lui Dumnezeu în timpul Sfintei Liturghii spunem: Cu vrednicie și cu dreptate este a-Ți cânta Ție, pe Tine a Te lăuda, pe Tine a Te binecuvânta, Ție a-Ți mulțumi în tot locul stăpânirii Tale. Acest Cu vrednicie și cu dreptate poate fi tradus și cu alte cuvinte: este demn și este drept ca să Îți mulțumim, deci dacă este drept și este demn să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru binefaceri înseamnă că este nedemn și nedrept când uităm să Îi mulțumim lui Dumnezeu și semenilor noștri pentru binele pe care l-am primit”, a mai spus Preafericirea Sa.
În următoarea Duminică, a XXXII-a după Rusalii, se va citi fragmentul evanghelic care istorisește întâlnirea Mântuitorului cu Zaheu Vameșul.
Foto: Ziarul Lumina
