În inima Cartierului Latin, nu departe de celebra Catedrală ‘Notre Dame de Paris’ și foarte aproape de ‘Saint Julien le Pauvre’, cea mai veche biserică a Parisului, se află Catedrala ortodoxă română ‘Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail’. Aceasta, alături de catedrala rusească din strada Daru și cea grecească din strada Bizet, este una dintre cele trei catedrale ale Ortodoxiei în Orașul Luminilor, informează „Ziarul Lumina”.
Cu slujbe în limba română și un cler român, Catedrala mitropolitană din strada Jean de Beauvais din Paris a fost timp de mai bine de o sută de ani un fel de a doua ambasadă, culturală și spirituală, a României în capitala Franței și reprezintă până astăzi o oază de românitate și ortodoxism pentru toți românii, fie că sunt exilați, refugiați politic ori social, fie studenți ori simpli turiști sau trecători prin Paris.
Pentru românii care îi calcă pragul este o binecuvântare, deoarece aici pot înălța rugăciuni către Dumnezeu alături de restul comunității și pot participa la slujbele în limba română săvârșite de preoți români.
Și nu doar slujbele ortodoxe sunt cele care-i țin pe români uniți în jurul Catedralei mitropolitane, ci și expozițiile, conferințele sau concertele, împreună cu alte evenimente culturale ce se desfășoară prin grija slujitorilor de aici.
Tot aici, numeroși studenți și-au găsit sprijin pe perioada studiilor, cum și turiștii sau alți români care au venit la Paris au descoperit în biserica și slujitorii ei, preoții Constantin Târziu, Iulian Nistea și Jean Boboc, precum și diaconii Iosif Vlad și Viorel Gala Nedelcu, un sprijin pentru a depăși dificultățile. ‘Avem o școală duminicală în fiecare duminică, la care vin 35 de copii. Apoi ajutăm persoanele necăjite care vor să se întoarcă acasă, prin intermedierea transportului, ajutăm diferite persoane din România, persoane care scriu la catedrală. De asemenea, am făcut o ajutorare către Fundația Filantropică ‘Protopop martir Aurel Munteanu’ de la Huedin, condusă de părintele protopop Dorel Pușcaș, pentru mesele care se dau zilnic aici și ajutăm și tinerii aflați la studii aici cu sfaturi, cu căutări de gazde sau alte ajutoare de care au nevoie’, spune părintele paroh Constantin Târziu.
Activitățile social-filantropice, culturale și misionare nu sunt doar de acum, ci și de-a lungul anilor ce au trecut, rădăcinile românilor în acest sfânt lăcaș de închinăciune fiind foarte adânc înfipte în istorie.
Istoricul catedralei
Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 30 ianuarie 1374, de însuși regele Franței, Charles V., arhitect fiind Raymond du Temple, celebru deoarece contribuise la edificarea Palatului Luvru și a Catedralei Notre Dame de Paris. Prima slujbă publică nu a avut loc însă decât la 29 noiembrie 1382, de sărbătoarea Sfântului Arhanghel Mihail. Exact 500 de ani mai târziu, în 1882, biserica este cumpărată de Regatul României. După ce a suferit vicisitudinile Revoluției franceze, colegiul devine cazarmă în timpul lui Napoleon. În 1865, o comunitate de dominicani cumpără biserica, o restaurează și o împodobește cu vitraliile care există până astăzi.
Mai târziu, dominicanii sunt expulzați din Franța, o vând la repezeală unor întreprinzători constructori, care schimbă definitiv destinul vechiului colegiu, iar biserica este lăsată în paragină.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Parisul era principalul oraș universitar occidental unde tineretul Țărilor Române era trimis spre a se forma. Acești tineri sunt cei care vor fi motorul Revoluției române de la 1848, iar mai târziu, creatorii României moderne. În mijlocul acestor tineri entuziaști sosește la Paris, la mijlocul secolului al XIX-lea, arhimandritul Iosafat Snagoveanul, care înființează o capelă ortodoxă românească, recunoscută oficial de guvernul francez în noiembrie 1853. Improvizată într-un imobil din 22 rue Racine, tot în Cartierul Latin, Capela Română din Paris funcționează aici până în 1882.
Proiectul de cumpărare a ‘capelei dominicanilor’ din 9 bis, rue Jean de Beauvais, primește susținerea deplină a guvernului regelui Carol I al României și a mai tuturor familiilor boierești ale vremii. O subscripție publică este de asemeni deschisă. Astfel, biserica din strada Jean de Beauvais este cumpărată de Guvernul Regatului României în septembrie 1882, cu participarea financiară și morală a tuturor românilor, ca o profeție a ceea ce ea avea să devină: o punte în schimbul spiritual între România și Franța.
Resfințită în 1892 de către episcopul Inochentie Ploieșteanul, biserica a avut o pleiadă de preoți superiori de valoare, profesori la facultățile de teologie sau viitori episcopi în România.
În 1948, când comunismul s-a instalat în România postbelică, comunitatea decide să se separe administrativ de Patriarhia Română.
Acum începe o perioadă dificilă de rezistență creștină activă față de invazia comunistă, însă tot acum apare și sprijinul unor mari personalități, ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu, mitropolitul Visarion Puiu și apoi episcopul Teofil Ionescu.
Administrată din 1948 și până astăzi de asociația culturală de drept francez APCOR (Association pour la pratique du culte orthodoxe roumain a Paris), biserica participă și astăzi din plin la viața spirituală și culturală a românilor din regiunea pariziană, sub îndrumarea duhovnicească a preotului paroh stavrofor Constantin Târziu, ajutat de preoții Iulian Nistea și Jean Boboc.
Întoarcerea la Biserica-mamă
În 2007, comunitatea a sărbătorit aniversarea a 125 de ani de la cumpărarea bisericii și 115 ani de la sfințirea ei. Pe 10 mai 2009, Adunarea Generală Extraordinară a Parohiei ‘Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail’ din Paris aprobă în unanimitate trecerea parohiei sub omoforul IPS Mitropolit Iosif, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. ‘Un eveniment istoric a avut loc în ziua de 10 mai 2009 cu hotărârea Adunării Generale în unanimitate de revenire după 64 de ani la Biserica-mamă, după care au urmat restaurarea Sfântului Altar și prima slujire a unui patriarh român în Catedrala ortodoxă română a Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale, cu sfințirea Sfântului Altar’, spune părintele paroh Constantin Târziu.
În ceea ce privește planurile de viitor, părintele paroh ne spune că va fi restaurată întreaga catedrală. De asemenea, se intenționează scoaterea statuii ‘Rugăciune’ a lui Constantin Brâncuși, pusă acum 10 ani la stația de metrou ‘la Madeleine’ la trei nivele sub pământ, sub o scară mecanică, pentru a fi așezată în fața bisericii.
