Un plâns de bebeluș. O adiere de evantai, un strop de Samsara. O tuse. Apoi ei încep să cânte. Toate celelalte simțuri se blochează când muzica începe să cadă vertical, de undeva de sub cupolă, ca și cum ar izvorî de lângă cer. Subțiri și profunde, vocile invadează Biserica „Sfântul Elefterie”, pe toți cei prezenți duminica la slujbă. Oamenii vin de prin toate cartierele Bucureștiului ca să asculte corul acestei biserici.
În duminica în care am ajuns la Biserica „Sfântul Elefterie” slujea părintele Nicu Moldoveanu, iar răspunsurile liturgice date de cor erau compuse chiar de sfinția sa. Aici se cântă răspunsuri la Liturghie în 14 feluri muzicale diferite, printre care cele create de Gavriil Musicescu, Gheorghe Cucu, dar și de dirijorul corului, Costache Zaharia. Acolo sus, vocea preotului și sunetul cădelniței ajung slăbite, însă dirijorul e atent și răspunsul corului vine mereu la timp. „Pentru un dirijor e groaznic să cânte cu un preot care e afon. Însă nu e cazul acestei biserici”, zâmbește dirijorul.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
