Căsuțele de poveste din Alberobello atrag milioane de turiști anual și au transformat treptat așezarea dintr-un sat medieval într-un orășel prosper.
La 50 km de orașul italian Bari, în provincia Puglia, în două regiuni numite Valle d’Itria și Murgia dei Trulli sunt răspândite case cu o construcție atipică, care inevitabil trezesc curiozitatea. Văzute în fotografii, mulți oameni se întreabă dacă aceste construcții chiar există, dar, în această parte a Italiei, ele sunt o realitate specifică locului.
Chiar dacă în prezent zona este dezvoltată din punct de vedere economic, în secolele XIV – XV, oamenii preferau să construiască case pe care era mai avantajos să le dărâme și să le reconstruiască, decât să le repare. Astfel, pentru a evita impozitele pe clădiri impuse de conducerea Regatului de Neapole, nobilimea locală a impus țăranilor un anumit tip de construcție a caselor, din piatră și fără mortar.
Așa au apărut aceste case rotunde, din piatră calcaroasă, ușor de dărâmat și neimpozabile, numite trulli (la plural) sau trullo (la singular). Denumirea de „trullo” este împrumutată din limba greacă și înseamnă „cupolă”, sugerând forma conică a acoperișurilor.
Pe unele dintre acoperișuri sunt desenate diverse simboluri, unele cu semnificație creștină, cu rol de protecție a casei respective.
Cea mai mare concentrație de trulli din regiune se află în localitatea Alberobello. Centrul istoric al satului este format din două vechi cartiere: Rione Monti și Rione Aia Piccola, ambele recunoscute drept Monumente Naționale în 1910, respectiv 1930. De asemenea, satul Alberobello, cu cele peste 1000 de trulli ale sale, a fost inclus în anul 1996 în Patrimoniul Mondial UNESCO.
În prezent, nu se mai construiesc astfel de case, se încearcă întreținerea și renovarea celor deja existente iar legislația locală este foarte strictă în acest sens. Este ilegal să demolezi, să reconstruiești, să adaugi etaje unui trullo sau să construiești o copie.
O familie din zonă a achiziționat câteva astfel de case, a păstrat una pentru locuința proprie iar pe restul le închiriează celor care își doresc să locuiască în vacanță într-o astfel de casă autentică. Întregul proces demarat de această familie a durat însă 7 ani, 3 ani pentru întocmirea documentației care trebuia să cuprindă inclusiv fotografii originale ale caselor și 4 ani pentru renovările și amenajările propriu-zise.
În Alberobello turismul reprezintă principala activitate economică și se împletește foarte bine cu lunga tradiție meșteșugărească. În mai multe case au fost amenajate pe lângă structuri de cazare, ateliere de prelucrare a pietrei, a lemnului de măslin sau a pânzei.
Multe trulli din centrul istoric găzduiesc mici magazine cu produse locale, ateliere și restaurante. În plus, unele magazine oferă turiștilor posibilitatea de a urca gratuit pe acoperiș pentru o perspectivă panoramică asupra așezării.
În Alberobello se remarcă două biserici. Biserica Sf. Anton de Padova, aflată la intrarea de sud-vest în centrul istoric, a fost construită în numai 14 luni, deoarece preotul din sat se grăbea să ridice un lăcaș de cult catolic ca răspuns la răspândirea cu repeziciune a Protestantismului. Inclusiv aceasta biserică are acoperișul conic.
În partea de nord a centrului istoric se află Basilica Sfinților Cosma și Damian, ocrotitorii orașului Alberobello, unde se găsesc fragmente din moaștele acestor doctori fără de arginți.
Pe lângă turism, agricultura rămâne una dintre preocupările oamenilor din regiune, solul fiind propice cultivării măslinilor, migdalilor, cireșilor și viței de vie.
Ceea ce este remarcabil în cazul satului italian Alberobello este capacitatea de a-și păstra autenticitatea, care se reflectă în structura intactă și aspectul a peste 1000 de case trulli și de a valorifica potențialul în mod responsabil.
Buna conservare a acestui sat a fost favorizată de faptul că zona a intrat în atenția autorităților încă de la începutul secolului XX când mai multe clădiri au fost declarate monumente naționale, culminând cu includerea în patrimoniul UNESCO. De asemenea, pentru buna gestionare, autoritățile au colaborat la nivel local, regional și chiar național, întocmindu-se planuri de management, respectate și îmbunătățite în timp.
Pe lângă numeroase astfel de măsuri, probabil că aspectul cel mai important în dezvoltarea și succesul acestei așezări l-a constituit legătura cu rădăcini adânci ale localnicilor cu moștenirea culturală, lipsa compromisurilor față de regulile impuse de autorități și dragostea pe care aceștia o manifestă față de mult-îndrăgitele case trulli.
Acest model de dezvoltare și de conservare a valorilor culturale poate constitui o sursă de inspirație și pentru noi, în contextul anului omagial al satului românesc.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene
