În șiragul de mărgăritare duhovnicești cu care Dumnezeu a binecuvântat Oltenia se numără și Mănăstirea „Sfânta Treime” din localitatea Strâmba Jiu, județul Gorj. Vatră seculară de monahism românesc, cinstita așezare a păstrat peste veacuri tradiția vechilor cazanii, ținând candela aprinsă în ceasurile de grea încercare pentru credința ortodoxă, informează „Ziarul Lumina”.
Istoricul mănăstirii din Strâmba Jiului se identifică aproape cu vechimea acestor meleaguri. Tradiția spune că cel dintâi loc ales pentru temeluirea mănăstirii a fost în apropierea localității Urdari. Spun bătrânii că, osteniți de atâta lucru în zadar, meșterii s-au rugat la Preasfânta Născătoare spre a dobândi ajutor și spor în lucrarea pe care o înfăptuiau pe aceste meleaguri. Într-una dintre nopți, Dumnezeu l-a înștiințat în vis pe unul dintre ei, cu numele Stoichiță, „să meargă prin pădure pe pârâul Strâmba în sus și unde va găsi o lupoaică cu pui, acolo să așeze biserica. Lupoaica a fost găsită la o tufă de corn pe care se spune că s-a așezat Sfânta Masă. Locul din comuna Urdari este o vale asemănătoare cu cea de pe pârâul Strâmba căreia i-a rămas numele până azi „Valea Mănăstirii”” (Sinodiconul Mănăstirii Strâmba, p. 1). Zidirea cea nouă a fost ridicată „între dealurile Dracilor și Ologului”, pe pârâul Strâmba, la circa 2 km de șoseaua ce leagă satul de orașul Turceni.
În mod concret, istoria sfintei mănăstiri s-a împlinit între anii 1518 și 1519, de către membrii familiei Roșianu, boieri de viță veche, renumiți pe valea Jiului. Datele existente nu menționează însă prima formă în care s-a construit lăcașul de închinare, dacă a fost din lemn sau zid. Cert este însă că, pe vremea domnitorului Mihai Viteazul, unul dintre urmașii vechilor ctitori, urmașul ctitorului, logofătul Stoichiță Roșianu, a rezidit din temelie mănăstirea. Demersul său a fost onorat și de cheltuiala lui Pătrașcu Vodă, nimeni altul decât tatăl domnitorului muntean.
