Marți, la 108 ani de la nașterea Patriarhului Teoctist, monahii din obștea Putnei au oficiat un parastas în care l-au pomenit ca pe al treilea mare ctitor al mănăstirii.
Cu acest prilej, Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a subliniat valoarea și importanța ctitorilor pentru păstrarea unității credinței și a credincioșilor, precum și pentru garantarea continuității moștenirii cultural-spirituale a oricărei biserici sau mănăstiri:
„Ctitorul împlinește voia lui Dumnezeu: ca toți să fie una. Într-o lume brăzdată de dezbinare, ctitorii sunt cei care împlinesc acest cuvânt: împreună putem reuși. De aceea, ei devin și modele de unitate. Esența lucrării lor poartă semnele unității. Un cititor rămâne înscris în cartea unei biserici și în cartea inimii noastre”, a spus starețul Putnei.
Amintind de multele însemnări din cartea de oaspeți, Arhim. Melchisedec a reafirmat că, „prin Casa Domnească, Patriarhul Teoctist s-a înscris ca al treilea mare ctitor al Mănăstirii Putna. Casa Domnească este rodul dragostei și al grijii Patriarhului Teoctist pentru ctitoria Sfântului Ștefan cel Mare”.
Vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist s-a născut în 7 februarie 1915, fiind al zecelea din cei unsprezece copii ai unei familii din județul Botoșani.
„Strânsa legătură cu Mănăstirea Putna, grija pe care a purtat-o, cu hotărâre și discreție, pentru restaurarea mănăstirii, pentru ridicarea Casei Domnești, precum și pentru canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, l-au înscris pentru totdeauna pe Patriarhul Teoctist în inima Putnei ca al treilea mare ctitor al mănăstirii”, transmit părinții din obște într-un comunicat primit pe adresa redacției.
„Patriarhul Teoctist a iubit foarte mult monahismul și s-a străduit să-l sprijine, atât în perioada regimului comunist, care urmărea suprimarea monahismului din țara noastră, cât și după aceea, când încercările venite asupra vieții monahale erau de altă natură, mai fine, venite din partea duhului unei lumi în continuă secularizare.”
Patriarhul Teoctist l-a iubit mult pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, de a cărui ctitorie s-a îngrijit să fie restaurată și înnoită. Realizarea cea mai importantă a fost construirea Casei Domnești, între anii 1981 și 1988.
Cu un an înainte de sfințirea Casei Domnești din 15 august 1988, într-una dintre vizitele de verificare a mersului lucrărilor, a lăsat o însemnare în Cartea de oaspeți:
„Cu genunchii inimii plecați, mulțumesc Celui Atotputernic că, pe lângă celelalte lucrări, ca zidurile din incintă, terminarea, pictarea și întregirea paraclisului, drumul de strajă, arhondaricul, avem terminată istorica locuință voievodală, așezată pe osemintele unor strămoși pe care le-am văzut când s-au făcut săpături arheologice, mărturii grăitoare ale începutului și dăinuirii acestui Lăcaș de veșnică odihnă și pomenire a celui care a fost ctitor de țară și de cultură românească, Ștefan cel Mare și Sfânt.”
Ultima vizită la Mănăstirea Putna a Patriarhului Teoctist a avut loc în 2 iulie 2004, ziua de pomenire a primului ctitor al mănăstirii, când se împlineau 500 de ani de la trecerea Sfântului Ștefan cel Mare la cele veșnice.
Cu acest prilej, a lăsat o ultimă însemnare în cartea de oaspeți, care se încheie astfel: „Ducem în inimă și în suflet icoana Ortodoxiei pe care am văzut-o la Sfânta Mănăstire Putna. 2 iulie 2004”, consemnează Protos. Gherasim Soca, membru al obștii.
Foto credit: Mănăstirea Putna / Protos. Timotei Tiron
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
