La invitația Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Andrei Pleșu a conferențiat la Iași

La Teatrul Național din Iași, a fost deschisă, joi seară, 28 martie 2013, seria de conferințe organizate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei sub genericul „Serile Doxologia”. Evenimentul l-a avut drept invitat pe omul de cultură Andrei Pleșu, care a conferențiat, în fața unui auditoriu numeros, pe tema parabolelor lui Iisus. Manifestarea s-a bucurat de un real succes, dovedind că Iașului îi lipsesc evenimentele culturale de anvergură, informează Ziarul Lumina, Ediția de Moldova.

Sala Mare a Naționalului ieșean s-a dovedit neîncăpătoare pentru numărul mare de ieșeni dornici să participe la conferința susținută de Andrei Pleșu pe tema parabolelor lui Iisus, temă ce dă și titlul ultimei sale cărți. Profesori universitari, scriitori, medici, oameni de cultură, teologi, precum și foarte mulți studenți din centrul universitar ieșean au participat la acest eveniment cultural de ținută, eveniment ce s-a bucurat de prezența IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Manifestarea, moderată de părintele Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor, este prima dintr-o serie de conferințe inițiate de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și care se vor derula de-a lungul întregului an sub genericul „Serile Doxologia”. „Aceste întâlniri se adresează celor care-L caută pe Hristos și celor care încă nu-și dau seama că Îl caută. Nu se putea un început mai bun al «Serilor Doxologia» decât cu o conferință pe o temă care este, de 2000 de ani încoace, mereu actuală. Iar volumul domnului Andrei Pleșu, închinat parabolelor lui Iisus, se anunță deja unul crucial pentru cultura română în dimensiunea sa creștină”, a spus, în deschiderea serii, pr. Constantin Sturzu.

Conferința a fost precedată de lansarea ultimei cărți a lui Andrei Pleșu, „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”, apărută în 2012 la Editura Humanitas, după un efort de documentare de cinci ani.

Lucrarea, distinsă în 2012 cu premiul Uniunii Scriitorilor din România, a fost prezentată de profesorul Ștefan Afloroaei, de la Facultatea de Filosofie și Științe Politice a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, și de părintele arhimandrit Nichifor Horia, starețul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.

Prof. Ștefan Afloroaei a apreciat lucrarea lui Andrei Pleșu ca fiind „o carte ce aduce în atenție modul în care interpretarea mai poate fi posibilă și autentică astăzi. Sunt așezate față în față atât dificultățile interpretării și înțelegerii noastre, cât și modalitățile prin care ne putem apropia de mesajul creștin. Este, cred, o lucrare foarte importantă pentru timpul în care trăim, când criteriile și reperele par să se estompeze tot mai mult”.

Din perspectiva teologului, părintele arhimandrit Nichifor Horia a subliniat rolul acestei lucrări în a ajuta cititorul să înțeleagă sensul parabolelor lui Iisus. „Cel mai mare obstacol în înțelegerea acestor parabole, ne arată domnul Andrei Pleșu, este ruperea între minte și inimă. Și dacă acesta este un obstacol, atunci o bună rânduire a lor, o bună înțelegere a lor au puterea de a elimina acest blocaj lăuntric, de a aduce unitate ființială omului și de a-i descoperi un alt timp în afara celui al grijilor mărunte”, a apreciat pr. arhim. Nichifor Horia.

„Nu ne lipsesc răspunsurile, ci întrebările”

După prezentarea cărții a urmat conferința cu tema „Parabolele lui Iisus”, susținută de Andrei Pleșu. Timp de aproape două ore, cunoscutul om de cultură a menținut vie atenția auditoriului, argumentând pe marginea unui subiect mai degrabă rezervat teologilor și clericilor decât unei personalități formate în domeniul filosofiei și istoriei artei. „Ai voie – cum e cazul meu – să vorbești, cu un aer edificat, despre parabole și credință? Ai voie, pentru că omul vorbește cu plăcere și cu folos despre ce n-are. Îmi amintesc de un fragment din Tertulian, care vorbește despre mângâierea de-a sta de vorbă despre lucruri de care nu te poți bucura: «Așa vorbește bolnavul despre sănătate, așa vorbește săracul despre bogăție, așa vorbește nedesăvârșitul despre desăvârșire, așa vorbește omul despre Dumnezeu.»… Așa vorbesc eu despre parabole”, avea să spună la finalul conferinței.

Puternic conectat la publicul din sală, Andrei Pleșu a prezentat, într-un limbaj accesibil, curat, proaspăt, savuros, propria viziune legată de modul în care am putea ajunge la sensul de dincolo de imediat, la miezul adânc al parabolelor lui Iisus. Dar pentru aceasta trebuie nu doar să citim ad-literam aceste pilde, la fel de actuale acum ca și în urmă cu 2000 de ani, ci să căutăm să filtrăm informația nu doar prin trăire, prin suflet, ci și prin minte. Și să ne punem mereu întrebări. Căci, parabolele din Evanghelie fac parte, a apreciat Pleșu, din categoria acelor texte care au rostul de a te transforma. „Evanghelia nu se poate citi ca bibliografie. E un tip de text care nu e făcut să te informeze, sau să te delecteze, sau să-ți dea mici reguli de comportament. E un text făcut să te transforme. Cartea mea urmărește tipul de transformare impus de Evanghelie. Ceea ce lipsește pe piață nu sunt răspunsurile, ci întrebările, întrebări mai rusești, cele care să ducă dincolo de orizontul imediat. Trebuie să ajungi să pățești ceva, ca să-ți pui întrebări. Citind parabolele ai ocazia să dai peste întrebări înainte să pățești ceva”, a apreciat Andrei Pleșu.

Acesta a oferit, apoi, publicului setul de reguli după care s-a ghidat, în încercarea sa de a ajunge la textul parabolelor și la semnificațiile acestora, afirmând însă răspicat că nu există o rețetă anume după care se poate ajunge la sensul lor. Astfel, pentru a ajunge la acest set de reguli, a fost de-ajuns să-și pună câteva întrebări simple: Cui se adresează parabolele? Când sunt spuse? Care e intenția textului? Există o precizie a textului? Ce câștigă omul la capătul citirii parabolelor?

Pleșu consideră că aceste texte ni se adresează nouă, tuturor creștinilor; fiecare dintre noi trebuie să se simtă vizat. „E o provocare spre o mai bună cunoaștere de sine, în perspectiva împărăției lui Dumnezeu”. Parabolele sunt spuse într-un anumit moment al vieții lui Iisus și într-un anumit moment din contextul istoric al Palestinei de secol I. Prin urmare „trebuie să știi câte ceva despre lumea aceea, pentru a înțelege mai exact parabola”.

În privința intenției textului, Andrei Pleșu susține că exegeza mai nouă nu ține cont de acest aspect și că există o literatură destul de bogată cu interpretări ale parabolelor dacă nu exagerate, măcar bizare: interpretări marxiste, feministe, confesionaliste. „Asta nu se mai numește exegeză, ci eisegeză, asta însemnând că nu se scoate înțelesul din text, ci se dă un înțeles textului. Dar nu se poate să nu ții cont de intenția cu care a fost comunicat acel text”.

„Iisus nu se temea de cuvinte”

Ultima parte a conferinței a fost dedicată unui capitol special, și anume precizia textului în aceste parabole. În această privință, Andrei Pleșu a atras atenția asupra nepotrivirilor cu textul original care se întâlnesc în traducerile românești ale Evangheliei, derapaje care viciază sensul exact al unor termeni și, prin urmare, sensul final al parabolei. „Avem de-a face cu un tip special de text, care trebuie bine înțeles. Ideal ar fi să-l citim pe limba pe care a fost scris. Spun cu modestie și oarecum stingherit, și nu fără o anumită teamă de a gafa, că, uneori, textul românesc al Evangheliei are două tipuri de derapaje: uneori vrea să fie frumos, iar frumos înseamnă de obicei arhaic, și cititorul de azi nu mai înțelege exact despre ce-i vorba, alteori vrea să fie pudic – sunt cuvinte care nu se spun. Un astfel de exemplu este cuvântul prostie, căruia i se spune cel mult sminteală. Sentimentul meu – atâta acces cât am la textul grec, fiindcă eu nu sunt un filolog – e că Iisus nu era deloc cineva care vorbea cu menajamente. Iisus nu se temea de cuvinte”, a explicat Andrei Pleșu.

În final, autorul a făcut și câteva recomandări legate de modul în care aceste texte trebuie lecturate, sugerând că niciun cititor nu trebuie să se lase învins de cea mai la îndemână explicație, pentru că parabola oferă câmpuri foarte diferite de interpretare. „Sunt texte care oferă răspunsuri, dar care, mai ales, deschid întrebări și hrănesc întrebări. Sunt texte care toate la un loc configurează o ordine a modului în care trebuie căutată ordinea. Înveți să nu geometrizezi lucrurile. Și trebuie să nu adormi, să fii mereu treaz”, consideră Andrei Pleșu.

Comentarii Facebook


Știri recente

PS Ignatie: „Hristos tăcea, pe Cruce”

În predica rostită marți la o sfințire de biserică, Episcopul Hușilor a subliniat diferența de atitudine care era pe Golgota între oamenii batjocoritori și Hristos care tăcea și primea totul cu dragoste. Ierarhul a constatat…