„În viața duhovnicească a fost ca o stâncă, iar ca stareț, mare ctitor: de biserici, de mănăstiri, de suflete pentru Împăratul Hristos”, a precizat Arhiepiscopul Varsanufie în mesajul de condoleanţe adresat la trecerea în veşnicie a arhim. Laurențiu Popa, stareţul Mănăstirii Stânişoara.
Părintele Laurenţiu a murit marţi, la institutul Matei Balş din Capitală. A slujit 33 de ani la Mănăstirea Stânișoara, din județul Vâlcea, unde s-a remarcat printr-o trăire monahală adecvată, dar şi prin lucrări administrative complexe.
„Rând pe rând a restaurat biserica și paraclisul, a primenit chiliile, a introdus curentul electric în mănăstire (o rețea de 7 km), a împrejmuit incinta, a organizat gospodăria, s-a preocupat de amenajarea drumului care urcă spre mănăstire, a construit noul arhondaric, stăreția și trapeza”.
„În cei treizeci și trei de ani de slujire ca stareț al Mănăstirii Stânișoara a rectitorit însă nu doar cele văzute ci și biserici vii în sufletele ucenicilor săi, reușind să deslușească tainele ascunse din sufletele acestora”.
Datorită trăirii sale duhovniceşti a fost căutat de ucenici din toată ţara.
„Cinstit de slujitori ai Bisericii, de monahi, de mulții ucenici pe care i-a avut și de credincioșii care l-au cunoscut, Arhimandritul Laurențiu Popa s-a făcut pe sine adevărat avvă, după modelul Patericului”.
„Rugăciunea inimii, blândețea, smerenia, discreția duhovnicească, postirea, citirea la Psaltire, ascultarea și tăierea voii sunt coordonate ale vieții sale călugărești însușite încă din tinerețe de când a ucenicit pe lângă Părinții Cleopa Ilie și Paisie Olaru, pentru ca mai târziu să le împărtășească ucenicilor săi ca fiind dreptare ale mântuirii. Sarcina părintelui a fost, așadar, de a-i naște duhovnicește pe ceilalți în virtute spre cunoașterea lui Dumnezeu, prin lepădarea de patimi și așezarea minții în rugăciunea curată”.
„Cea mai aleasă bucurie a trăit-o în anul 2016”, precizează Arhiepiscopul Varsanufie în mesaj, „când Cuvioșii Neofit și Meletie au fost trecuți în rândul sfinților, devenind ocrotitori ai întregii obști monahale și ai săi”.
Părintele Laurenţiu s-a născut în data de 22 aprilie 1954, în satul Poiana, comuna Glăvănești din raionul Zeletin (județul Bacău).
Între anii 1961-1965 a urmat cursurile școlii primare în satul natal şi în satul Cociu (1965-1969).
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu în perioada 1979-1981, însă a fost nevoit să le întrerupă în cel de-al treilea an. A absolvit facultatea în 1989.
În 1977 a fost primit frate de mănăstire la Sihăstria. La depunerea voturilor monahale l-a avut naş de călugărie pe Părintele Cleopa Ilie. A fost hirotonit diacon de Patriarhul Teoctist în 1981, iar de sărbătoarea Bunei Vestiri, în acelaşi an, a fost hirotonit preot.
A fost egumenul mănăstirii Sihla între anii 1983 – 1987.
Din 1987 s-a aflat la Mănăstirea Stânişoara.
Ca semn de recunoștință pentru revigorarea vieții monahale din sihăstria Stânișoarei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 2 iulie 2002, l-a numit arhimandrit.
Foto credit: Arhiepiscopia Râmnicului
