Singurul preot din Sfatul Țării la vremea când s-a votat unirea Basarabiei cu România, protoiereul Alexandru Baltaga, a trecut la cele veșnice în data de 7 august 1941, în spitalul renumitei închisori din orașul Kazan. Preotul mărturisitor este propus spre canonizare Sinodului Bisericii Ortodoxe Române.
După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, preotul a fost arestat pentru că a susținut și votat unirea Basarabiei cu România.
În data de 31 august 1940, în timp ce preotul Alexandru Baltaga slujea Sfânta Liturghie în Biserica Sfântul Alexandru Nevski din Călărași, organele NKVD s-au prezentat spre a-l aresta. A refuzat să îi însoțească, motivând că numai după terminarea Sfintei Liturghii se va prezenta la unitatea NKVD. În aceeași noapte a fost dus la Chișinău.
Părintele Baltagă recunoscuse în fața anchetatorilor că a susținut unirea, unul dintre motive fiind acela că românii nu-și puteau folosi limba maternă în școli și nici în cult.
Rudele părintelui au povestit cum, în timpul anchetei, Părintele Alexandru Baltaga a fost nevoit să suporte torturi fizice și psihice. În acest timp organele sovietice îl întrebau: „Arată-ne pe Dumnezeul tău!”. Iar părintele răspundea: „Atunci când tu îmi arăți mintea ta, atunci ți-L arăt și eu pe Dumnezeul meu!”.
În contextul în care la 22 iunie 1941 armata română trece Prutul, pentru eliberarea Basarabiei, Părintele Alexandru Baltaga nu apucă să fie condamnat. A fost deportat, în regim de urgență, la închisoarea Kazan și moare mucenicește la 7 august 1941.
Vezi mai multe detalii biografice în articolul Protoiereul Alexandru Baltaga, mucenicul iubitor de Hristos și de patrie
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești
