Arhimandritul Sofronie Saharov este cinstit ca sfânt în fiecare an în ziua de 11 iulie, ziua trecerii sale la Domnul, după ce a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în 2019.
Vă prezentăm o selecție de 11 citate ale celui care a fost ucenicul și biograful Sfântului Siluan Athonitul, un alt mare sfânt contemporan.
1. Tragedia vremurilor noastre stă în absența aproape desăvârșită a conștiinței că există două împărății, cea vremelnică și cea veșnică. Vrem să construim Împărăția cerurilor pe pământ, respingând orice idee de înviere sau veșnicie.
2. Fiecare mișcare a inimii noastre sau a gândului, chiar de o clipită, lasă o oarecare urmă în suma totală a vieții noastre.
3. În goana după confortul material oamenii și-au pierdut confortul duhovnicesc, și dinamismul materialist din zilele noastre își asumă din ce în ce mai mult un caracter demonic.
4. Lumea contemporană nu a reușit să-și organizeze viața așa încât să aibe destul răgaz, destul timp slobod pentru rugăciune și pentru contemplarea duhovnicească a Dumnezeiescului chip.
5. Dumnezeu îl respectă și nu-l constrânge pe om. Este uimitor felul în care Dumnezeu Se smerește înaintea noastră. Ne iubește cu o iubire afectuoasă, nu din înălțime, nu cu condescendență.
6. Vedeam că în Dumnezeu nu există nicio tragedie. Tragedia se găsește numai în soarta omului a cărui privire nu trece dincolo de hotarele acestui pământ.
7. În actul rugăciunii mintea omenească își găsește expresia ei cea mai nobilă.
8. Starea mentală a unui om de știință angajat în cercetare, a artistului ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filozofie – chiar și a teologilor de profesie ce-și propun învățăturile lor – nu poate fi comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns față în Față cu Dumnezeul cel Viu.
9. Trăim în nădejdea că în ceasul morții noastre El va fi cu noi, dacă noi am fost cu El în nevoința noastră.
10. Tehnica trebuie cunoscută și stăpânită, dar trebuie învățată și arta. O icoană trebuie să fie ca un „tablou”, ca o rugăciune scrisă cu litere frumoase.
11. A se vindeca cu propriile puteri – este cu neputință. Într-o deplină deznădăjduire de mine însămi, așa cum sunt, singurul lucru ce mai rămâne este a mă arunca înaintea lui Dumnezeu, într-o deznădăjduită nădejde
Sursa foto: orthodoxia-ellhnismos.gr
