Atunci când vorbește despre Facebook ca despre o fabrică de narcisism, Teodor Baconschi conferă un spațiu amplu sindromului sociocultural care ne fură enorm din energiile creative: iluzia autorității (Facebook. Fabrica de narcisism, Humanitas, 2015, p. 97). Dacă în plan virtual el este motorul funcționării multor biografii dintre cele care ne asaltează și alungă liniștea, acum le vedem pătrunse în politică și în cotidian, într‑un proces de tensionare a relațiilor umane cu precedent doar în ispitirile Mântuitorului în Carantania. Fii ca noi, minoranțele intolerante din România, și totul va fi bine. Un bine strâmb, în care trebuie să ne aruncăm la gunoi istoria, mentalitatea și morala doar pentru a ne alinia la cerințele unor grupuscule bolnave de iluzia autorității. Vă întrebați, deseori, ca și mine, de unde le vine forță tuturor denominațiunilor umanismului de pripas, cine i‑a născut și încotro vor să ne ducă. Situația este simplă. Au titluri iluzorii și cultură iluzorie, un soi de mediocritate obligatorie îi impune ca lideri de opinie. Ascultați‑i și citiți‑i cu atenție cum scriu și, mai nou, cum își învață ciracii tineri să participe la construcția unei culturi bazate pe profetisme parodice, griji prefăcute de tot și de toate, încercând să pozeze în inițiați dispuși să formeze orice acolit râvnitor.
Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.
