La Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca a fost vernisată expoziția „Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar de secol XVIII” unde sunt prezentate lucrări ale unui pictor anonim care a activat în județele Cluj și Sălaj, informează „Ziarul Lumina”.
Expoziția este rodul muncii unor echipe de profesioniști inimoși din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în parteneriat cu Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, și în colaborare cu Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul ASTRA din Sibiu, Biblioteca Județeană Mureș din Târgu-Mureș și Muzeul Mănăstirii Nicula, județul Cluj. Curatorii expoziției sunt acad. Marius Porumb, de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, dr. Ana Dumitran de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și pr. Siluan Timbuș
La eveniment au participat, alături de gazdă, directorul Muzeului, Tudor Sălăgean, Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, acad. Emil Burzo, președintele filialei clujene a Academiei Române, acad. Marius Porumb, ieromonahul Sofronie Perța, starețul Mănăstirii Dragomirești, județul Maramureș, reprezentantul Consiliului Județean Cluj, Mircea Giurgiu, Ana Dumitran, cercetătoare în cadrul Muzeului Național al Unirii, Alba Iulia, pr. Siluan Timbuș, de la Mănăstirea Nicula, precum și o delegație de la Dragomirești, care a însoțit Icoana Maicii Domnului cu pruncul, făcătoare de minuni.
Expoziție de excepție
Tudor Sălăgean, directorul instituției, a remarcat faptul că „Muzeul Etnografic are din nou o șansă extraordinară de a găzdui o expoziție de excepție. Este o expoziție bazată pe ani întregi de cercetare, realizată de specialiști în istoria artei transilvănene, care ne-au oferit această nesperată șansă de a ne prezenta rezultatele cu totul extraordinare ale cercetărilor pe care le-au realizat și care au dus la descoperirea unui maestru al picturii românești transilvănene din secolul al XVIII-lea”.
IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a subliniat că „de obicei, la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, mergem noi în pelerinaj. De data aceasta, icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului au venit ele în pelerinaj la noi și ne bucurăm”. Ierarhul a observat că în trecut era acest obicei ca oamenii foarte credincioși să nu își pună numele pe operele lor, astfel că icoanele unui pictor necunoscut, între care o icoană făcătoare de minuni a unui pictor dăruit de Dumnezeu cu har, pot fi văzute la Muzeul Etnografic.
„Această preocupare duhovnicească de a merge în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la o mănăstire sau alta, sau de a le venera, nu poate lipsi din creștinismul autentic. Mulțumim Muzeului Etnografic din Cluj care a organizat această întâlnire pe care noi o socotim duhovnicească. Întâi de toate este o întâlnire spirituală, care are loc acum, în Postul Adormirii Maicii Domnului”, a spus IPS Mitropolit Andrei care a adresat mulțumiri tuturor celor implicați în organizarea expoziției.
Apoi, Mircea Giurgiu, a transmis un mesaj de felicitare din partea Consiliului Județean, iar acad. Emil Burzo a transmis mesajul de felicitare pentru organizarea acestui eveniment cultural deosebit, din partea filialei clujene a Academiei Române, precum și a prezidiului Academiei Române.
Artă anonimă cu har dumnezeiesc
Academicianul Marius Porumb, conducătorul echipei de cercetare, care a realizat acest proiect, a remarcat faptul că „istoria și patrimoniul cultural al românilor sunt adesea sub semnul anonimatului, așa cum se cheamă și expoziția, „Ars incognita”, fiind cu precădere o realizare colectivă și de durată, dorința de perfecțiune fiind împlinită datorită unui continuu exercițiu practic și mental ce armonizează esteticul cu utilul”.
Astfel, „istoria românească are între cele mai vechi izvoare documentare o cronică a faptelor primilor voievozi ziditori de țară datorată unui grămătic anonim”, iar „viața artistică și culturală este dominată de contribuția excepțională a unor anonimi care au ridicat la înalte cote de frumusețe lăcașuri de cult ce fac parte din marea familie a bisericilor de lemn ale Maramureșului, ale Sălajului sau ale Bihorului”.
Marius Porumb a menționat faptul că meșterii constructori și arhitecții anonimi din spațiul românesc al Transilvaniei au ridicat mănăstiri împodobite cu picturi murale sau icoane ale căror autori, de cele mai multe ori, au rămas anonimi, aceștia fiind considerați ctitorii donatori, numele lor apărând de multe ori în inscripțiile pomelnic de pe icoane sau de pe fresce care menționau ofranda lor ca pe o rugăciune închinată lui Hristos.
„Un astfel de exemplu este textul votiv al icoanei ferecate în argint de Episcopul Anastasie din mănăstirea zidită de Ștefan cel Mare la Vad”, a spus acad. Marius Porumb care a mai remarcat că printre importantele icoane din Transilvania, ale unor autori rămași anonimi, o parte se poate încadra în școala de pictură rareșiană, prezentă și în mănăstirile moldave.
Marius Porumb a amintit despre pictorul Luca de la Iclod, autorul icoanei Maicii Domnului de la Nicula, dar și a altor icoane care au rămas voit nesemnate, dar al căror autor a rămas cunoscut datorită mărturiilor documentare din epocă.
„Icoana de la Ilișua aflată în Muzeul Mitropoliei Clujului, datorită stilului său inconfundabil face parte cu certitudine din opera pictorului Luca din Iclod”, iar inscripția din 1673 îi menționează doar pe donatori.
Această „omisiune” a numelui pictorului poate fi încadrată în tadiția bizantină și postbizantină, „prin care autorul icoanelor și a picturii murale nu-și semnează opera”, în majoritatea cazurilor. „Meșterii zugravi erau amintiți de pomelnice așa cum îi găsim la proscomidia bisericii mănăstirii de la Râmeți, dar și la multe alte biserici din secolul al XVIII-lea”, a spus Marius Porumb, care a amintit de pictorul ieromonah Dionisie de la Furna, trăitor la Muntele Athos, în secolul al XVII-lea, care în manualul său de pictură bisericească spunea că meșteșugul acesta este „dumnezeiesc lucru”, iar pictorul de icoane și de biserici „ia de la Dumnezeu har și binecuvântare”, iar „aceasta era răsplata primită de pictor care era mai presus de lucrurile lumești”.
„Evoluția artistică din Transilvania a fost în permanentă legătură cu fenomenul artisitic din Țările Române extracarpatice, demonstrând stilistic și documentar, un proces de progresivă unificare culturală și artistică. Secolul al XVIII-lea în Transilvania reprezintă o incontestabilă explozie artistică românească, cea mai sugestivă evoluție fiind în domeniul picturii, unde au activat peste 300 de pictori, care cu siguranță, sârguință și talent au împodobit bisericile de lemn și piatră ale românilor transilvăneni. Meșterii transilvăneni au avut o contribuție artistică însemnată în provinciile extracarpatice unde sunt atestați la decorarea unor biserici din Muntenia și Oltenia, Moldova sau în mediul ortodox din Serbia, Ungaria și Slovacia”, a subliniat academicianul Marius Porumb, care a adăugat că „expoziția ce se vernisează acum este un crâmpei din uriașul patrimoniu cultural și artistic creat de români în interiorul arcului carpatic. Este activitatea unui pictor rămas anonim în spiritul unei tradiții respectate de arta veche românească”.
Evenimentul este „unul cu adâncă semnificație creștină și românească. Îl datorăm inițiativei și neobositei munci de documentare și cercetare a doamnei doctor Ana Dumitran de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, precum și colaboratorilor săi”. Marius Porumb a remarcat că „Ana Dumitran a făcut o cercetare exemplară vis-a-vis de icoanele miraculoase din Transilvania, a scos un volum despre icoanele înlăcrimate ale Transilvaniei, pentru care Academia Română i-a oferit un premiu anul trecut, iar „expoziția încearcă să înfățișeze fascinanta activitate artistică a unui valoros artist rămas anonim care, potrivit spațiului în care și-a desfășurat activitatea, între 1748 și 1779, poate fi numit „maestrul anonim transilvan” din ținutul Clujului și din Sălaj”, iar „icoana Maicii Domnului cu pruncul de la Dragomirești este o fericită prezență și un prilej de bucurie pentru clujeni”.
Bucuria Icoanei făcătoare de minuni
Starețul de la Mănăstirea Dragomirești, ieromonahul Sofronie Perța, a observat că icoana Maicii Domnului cu pruncul a ajuns la Cluj, „din Munții Țibleșului, după ce a străbătut un foc puternic, vitregiile vremii și asperitățile regimului” la o expoziție, pe care a numit-o „soborul icoanelor făcătoare de minuni”, ceea ce duhovnicește, poate fi o mare minune.
„Icoana de la Dragomirești a stat sub anonimat o lungă perioadă de timp, după ce scăpat din incendiu, în 1949, fiind singurul odor rămas, apoi s-a așezat o nouă vatră de mănăstire, într-o vreme când era aproape imposibil acest lucru”, a spus starețul. „Mănăstirea a devenit o celulă, aproape 40 de ani, iar din când în când, mergeau creștinii la Dragomirești, mai mult pe ascuns, pentru că nu aveau voie să cinstească icoana. Particularitatea icoanei de la Dragomirești constă în faptul că piciorul stâng al Mântuitorului este în formă de palmă, lucru încă neîntâlnit. Se văd urmele de foc la mâna Maicii Domnului”, a mai menționat pr. Sofronie Perța.
Pr. Siluan Timbuș, custodele muzeului de la Mănăstirea Nicula și al icoanei de la Mănăstirea Nicula, parte din echipa organizatoare, a adăugat că un „crâmpei important din cultura transilvăneană este valorificat aici, în expoziție. Icoanele par uneori naive, marcate de o puternică amprentă populară, în fapt ele au încă multe surprize pentru noi, au încă multe lucruri să ne spună, iar dacă le vom privi și le vom cerceta cu atenție, cu siguranță vom afla mai multe despre trecutul nostru și cred că ne va ajuta să conștientizăm cine suntem”.
La final, cercetătoarea Ana Dumitran a menționat faptul că expoziția este rezultatul muncii de decenii a academicianului Marius Porumb, majoritatea icoanelor prezente fiind descoperite de acesta, „iar mie mi-a revenit curajul de a le pune împreună”. „Acest maestru anonim este, în primul rând, un iconar al Clujului și Sălajului, astfel că aceste icoane, într-un fel se întorc acasă”, a spus cercetătoarea care a adăugat că prezența acestor icoane înnobilează muzeul: „Muzeul nu este ca un loc în care să venim ca să ne amintim de trecut. Este un loc în care putem să trăim trecutul, iar această expoziție este o curajoasă încercare de a pătrunde în mintea celor care s-au închinat cu secole înaintea noastră în fața acestor icoane și au trăit minunile pe care aceste icoane le-au făcut (…) Să ne bucurăm împreună de ceva ce numai Maica Domnului poate să ne ofere, bucuria de a fi și noi sfinți, atunci când ne închinăm unor icoane sfințite”.
Icoana de la Dragomirești, la Biserica lui Horea
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dragomirești, Maramureș, prețuită de credincioși ca fiind o icoană făcătoare de minuni, va putea fi admirată zilele acestea la sediul central al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, iar duminică, 10 august, de la ora 10:00, icoana se va afla la Biserica lui Horea din Parcul Etnografic „Romulus Vuia” (Biserica din Deal), în timpul Sfintei Liturghii oficiate de părintele Dinu Criste, slujitor la biserica din muzeu, alături de părinte Sofronie Perța, starețul Mănăstirii Dragomirești, în prezența delegației de credincioși de la Dragomirești, îmbrăcați în costume tradiționale, care vor interpreta pricesne.Icoana va rămâne în biserica din Parcul Etnografic până la ora 16:00. Pictată în jurul anului 1750 pentru o biserică din apropierea Dejului, icoana a fost dusă la Dragomirești de monahul Pimen Moldovan, reîntemeietorul mănăstirii maramureșene, în anii 1925-1927. În 1949, noul lăcaș de rugăciune a fost incendiat, singura supraviețuitoare fiind această icoană a Maicii Domnului. Prin această minune, icoana s-a alăturat celorlalte Fecioare transilvănene la care se fac pelerinaje. „Icoana miraculoasă de la Dragomirești îmbogățește expoziția nu numai din dorința de a-l cunoaște mai bine pe pictor, dar este importantă mai ales ca experiență a trăirii personale a credinței și evlaviei, una din componentele esențiale de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind calitatea sa de a mijloci prezența reală a divinității”, conform celor precizate de cercetătoarea Ana Dumitran.
