În ziua când sărbătorim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august 2013, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei va sluji Sfânta Liturghie și va rosti cuvântul de învățătură cu ocazia hramului Mănăstirii Strungari din protopopiatul Sebeș, potrivit reintregirea.ro.
Obștea monahală de la Strungari, care numără 19 viețuitoare se află sub oblăduirea macii starețe Dositeea Protopopescu.
Mănăstirea a fost înființată în 1990, dar viața duhovnicească a fost trăită aici într-o chilie de la marginea pădurii, cu mult timp înainte. Ca începător este cunoscut monahul Simeon, care a viețuit în chilie în singurătate și rugăciune din jurul anului 1900 până în 1943, când s-a mutat la Domnul. A fost urmat de monahul Varsanufie Știrban din partea de nord a Moldovei, care a păstrat candela rugăciunii aprinsă 26 ani. În această perioadă a avut ca ucenic pe fratele Ioan David, pastor născut în 1920 în cătunul Plai, care trăia într-un bordei, mai sus de chilia sihastrului Varsanufie, dar seara cobora pentru a petrece împreună noaptea în priveghere și rugăciune. Spre sfârșitul vieții, prin duhovnicul Arhimandrit Dometie cu care ținea legătura în apostolat, monahul Varsanufie devine preot slujitor la Mănăstirea Râmeț. L-a însoțit și fratele Ioan, care a păstorit oile mănăstirii. Murind părintele Varsanufie, fratele Ioan se întoarce la chilia din marginea pădurii Strungari, unde s-a nevoit cu post aspru și rugăciune până la 7 ianuarie 1995 (soborul Sfântului Ioan Botezătorul), când a plecat la Domnul să-și ia plata ostenelii. A fost înmormântat aproape de chilii, lângă părintele Simeon, începătorul nevoinței din binecuvântata chilie.
Paraclisul este o construcție din cărămidă, pe fundație de piatră, în formă dreptunghiulară. Are spațiul repartizat în altar, naos și pridvor închis. Altarul, spațios, este luminat de două ferestre așezate pe dreapta și stânga peretelui din răsărit, de o fereastră la sud și alta pe zidul din nord. Catapeteasma este din lemn de tei sculptat. Naosul, destul de spațios, primește lumină de la două ferestre așezate la sud și alte două pe zidul din nord. Pe naos, în apropierea altarului este o turlă circulară, luminată de patru ferestre, câte una în fiecare punct cardinal. Ferestrele din altar și naos sunt dreptunghiulare, înalte, cu lățimea de 45 cm. Pardoseala este din dușumea de lemn în altar și naos, ciment îmbinat cu plăci din marmură în pridvor. Biserica, inclusiv cele două turle, are acoperiș din tablă zincată. Fațadele exterioare sunt tencuite în calciu de culoare alb-verzui. În partea superioară sunt prevăzute mici firide care urmează să fie pictate. Pictura bisericii terminată în 1999 este realizată în tehnica frescă de pictorii Zănescu și Zahiu din Moldova.
La sud-vest de paraclis este prima construcție a chiliilor din lemn pe fundație de piatră, acoperită cu tablă, orientată de la vest la est. În nord-vest de paraclis este o construcție parter, din zid, în formă pătrată în care se află trapeza, bucătăria, cămările. La vest de această clădire a început în anul 2000 construcția din zid a bisericii mănăstirii. Alte două clădiri construite se află la 20 m nord de paraclis, în marginea incintei, orientate de la est la vest, între ele ridicându-se clopotnița cu gang și poarta de intrare în mănăstire. La nord-est de paraclis s-a construit din lemn, în formă circulară, altarul de vară, iarna utilizat ca aghiasmatar
