Hramul Mănăstirii Săraca, județul Timiș

Sâmbătă, 6 august, de praznicul Schimbării la Față, Mănăstirea Săraca din cadrul Arhiepiscopiei Timișoarei își serbează hramul, informează Ziarul Lumina, Ediția de Banat. La această mare sărbătoare va participa PS Paisie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, care va oficia Sfânta Liturghie, cu binecuvântarea Mitropolitului Nicolae al Banatului.

Evenimentul religios va aduna numeroși credincioși, monahi și monahii, clerici, atât de la parohiile timișene, cât și de la mănăstirile din cadrul eparhiei noastre, precum și oficialități locale.

Slujbele legate de marele praznic al Schimbării la Față vor începe din această seară. De la ora 18:00, se va oficia slujba Vecerniei unită cu cea a Litiei, apoi, de la ora 21:00, se va sluji Utrenia. La miezul nopții se va citi Acatistul Praznicului.

Duminică dimineața, de la ora 2:00, se va oficia Sfânta Liturghie unde cei prezenți, credincioși ce s-au pregătit prin spovedanie și post, vor primi Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La ora 6:00 va fi sfințirea Apei mici, iar la ora 7:00, se va sluji Taina Sfântului Maslu. În prezența Preasfințitului Paisie Lugojanul, începând cu ora 9:30, se va oficia Sfânta Liturghie arhierească.

La acest moment de bucurie duhovnicească pentru sfânta mănăstire și pentru pelerinii sosiți vor participa și tinerii din grupul vocal ‘Theoforos’ al Arhiepiscopiei Timișoarei, condus de diac. Ion Alexandru Ardereanu.

De menționat că hramul bisericii monument istoric al Mănăstirii Săraca este ‘Schimbarea la Față’ (6 august), iar cel de-al doilea hram, al noului paraclis ridicat în incinta așezământului monahal, este ‘Buna Vestire’ (25 martie).

Cu ocazia praznicului Schimbării la Față va fi organizat și un pelerinaj organizat de către Centrul de pelerinaj ‘Partoș’, pentru a facilita accesul la Sfânta Mănăstire a celor din Timișoara. Pentru informații suplimentare poate fi contactată Beatrix Pîrvu, la telefon 0754.049.760 sau la adresa de email: [email protected]

De asemenea, ‘vor fi prezenți credincioși de la parohiile Alioș, Fibiș și Timișoara – Zona Tipografilor, care vor sosi cu două autocare. Aceștia vor fi însoțiți de preoții Ionuț Vântu și Ioan Bolbos’, ne-a declarat părintele stareț, protosinghelul Climet Vântu.

Mănăstirea Săraca este așezată în localitatea Șemlacul Mic, comuna Gătaia, la o distanță de 67 de kilometri sud de Timișoara.

Prima atestare documentară, în 1270

Momentul exact al întemeierii mănăstirii nu se cunoaște, dar prima atestare documentară datează din anul 1270. Mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, surse franciscane menționează mănăstirea, numind-o ‘pepinieră de schismatici’, cu alte cuvinte centru de rezistență la încercările de catolicizare a creștinilor din Banat.

Biserica Mănăstirii Săraca a fost (re)zidită din piatră și cărămidă în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), și apoi renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fiii săi, Nicolae și Chiriac. Arhitectural, biserica este în formă de cruce greacă cu brațele libere; absida altarului este semicirculară și naosul acoperit cu o turlă octogonală. La exterior, biserica este lipsită de orice decorație, având forme masive și o volumetrie foarte sobră. Pridvorul actual a fost adăugat în secolul al XIX-lea.

La începutul secolului al XVIII-lea, mănăstirea adăpostea o școală, unde se învăța pictura de icoane.

Mănăstirea funcționează până în 1778, când, din ordinul împăratului Iosif al II-lea, este închisă, monahii obligați să plece, iar odoarele mănăstirii (cărți, icoane, obiecte de cult) sunt transferate la Mănăstirea Mesici de lângă Vârseț (Voivodina – Serbia). În anul 1782, autoritățile austriece scot la licitație clădirile mănăstirii, care sunt cumpărate de către Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara. Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, timp în care se părăginește, dobândindu-și (re)numele de ‘Săraca’.

În anul 1932, Mănăstirea Săraca este cumpărată de Episcopia Caransebeșului și redevine așezământ monahal. Desființată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcționa ca parohie până în 1990, când se reia viața monahală. În anul 1963 au început lucrările care au dus la restaurarea completă a bisericii și a picturii.

Construcția noului paraclis a fost începută în anul 2000 cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Nicolae, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, iar lucrările de pictură au fost finalizate în anul 2007 și binecuvântate de Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei.

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Ortodoxia Românească în Ungaria

Cu ocazia Zilei Ungariei (23 Octombrie), prezentăm principalele date despre românii ortodocși din această țară. Românii din Ungaria se împart în două principale categorii: comunitatea istorică românească a românilor care, după trasarea graniţelor actuale, au…