Cinstirea Sfintei Cruci are un loc central în cultul ortodox și se manifestă în diferite moduri: de la însemnarea sau închinarea și invocarea ei în diverse împrejurări, la venerarea lemnului Sfintei Cruci, pelerinaje sau zidirea de biserici.
Pe parcursul anului, Sfânta Cruce are consacrate mai multe zile de cinstire.
Înălțarea Sfintei Cruci
Este cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile Sfintei Cruci. Este serbată în data de 14 septembrie, cu post, aducând aminte de pătimirile și moartea Mântuitorului.
În această zi se celebrează totodată, două evenimente istorice privind Lemnul Sfintei Cruci:
- Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335
- Recuperarea Sfintei Cruci de la perșii necredincioși în anul 629 pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste la biserica Sfântului Mormânt sau a Sfintei Cruci din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor la 14 septembrie 630.
Duminica Sfintei Cruci
A doua sărbătoare importantă este Duminica a treia din Postul Paștilor, numită „Duminica Sfintei Cruci”. Are dată variabilă, în funcție de Sfintele Paști.
Sărbătoarea are la origine mutarea unui fragment din Lemnul Sfintei Cruci de la Ierusalim la Apameia pentru construcția unei biserici.
Această sărbătoarea amintește de sensul duhovnicesc al Crucii și reprezintă o încurajare pentru creștini la mijlocul Postului Mare.
Scoaterea Sfintei Cruci
Este serbată în data de 1 august, prima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului. Sărbătoarea are scopul de a aminti eliberarea minunată a grecilor din robia saracinilor, cu ajutorul Sfintei Cruci, în timpul împăratului Manuel Comnenul, în secolul 12.
Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci
Este serbată în data de 7 mai și amintește de arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în timpul împăratului Constantie, fapt petrecut probabil la 351 și relatat într-o scrisoare a Sfântului Chiril al Ierusalimului către împăratul Constantie.
Miercurea și vinerea
În cultul ortodox, două zile pe săptămână sunt consacrate cinstirii speciale și permanente a Sfintei Cruci: miercurea și vinerea. În aceste zile, cântările Octoihului de la toate glasurile, care se combină cu cele ale sfinților din Minei, cinstesc pătimirile Domnului și Crucea ca instrument al pătimirii Lui și altarul pe care S-a adus pe Sine jertfă spre mântuirea lumii.
Vinerea Mare
Sinaxarul din Sfânta şi Marea Vineri arată că se face „pomenirea Sfintelor şi Mântuitoarelor şi înfricoşătoarelor Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi”.
Aflarea Sfintei Cruci
O sărbătoare mai puțin cunoscută este Aflarea cinstitei Cruci de către Sfânta Elena. Sărbătoarea nu apare în calendar însă este trecută în sinaxarele ortodoxe, la data de 6 martie. Tot în această zi este pomenită aflarea cinstitelor piroane. Descoperirea Sfintei Cruci a avut loc în 6 martie 326.
Surse:
- Liturgica Generală (I), de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Editura Basilica, București 2015.
- Mineiul pe martie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București 2019.
- Triodul, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București 2010.
Foto credit: Basilica.ro
