Eveniment cultural la Sarmizegetusa

De curând a avut loc lansarea Monografiei Hobița-Grădiște, născută sub pana preotului, profesorului și doctorului în istorie Ionel Popescu, vicar-eparhial la Arhiepiscopia Timișoarei. Evenimentul a avut loc în sala de conferințe de la căminul cultural din Sarmizegetusa, județul Hațeg, informează Ziarul Lumina, Ediția de Banat.

Volumul reprezintă o incursiune detaliată în istoricul, cultura și spiritualitatea unui minunat colț de rai hunedorean, pe care autorul cu migală și competență o recuperează și o revalorifică, detaliind fresca vieții acestei comunități.

„Astfel de relații, mai puțin «duhovnicești», m-au legat și pe mine de părintele-profesor Ionel Popescu, mai bine de 10 ani, când, alături de Sfinția Sa, împreună cu alți colegi, am trudit la modelarea sufletelor viitorilor preoți, astăzi slujitori la altarele de cult ortodox. Și, Doamne, ce activități școlare, extrașcolare și extradidactice, minunate, de înaltă ținută artistică, am putut înfăptui cu sprijinul preotului-director Ionel Popescu și al Preasfinției Sale Laurențiu, Episcopul Caranșebeșului, astăzi Mitropolit al Ardealului! Ar fi fost nefiresc, chiar imposibil ca un preot înzestrat din belșug cu harul cântării să nu simtă o mare atracție față de aspectele legate de viața muzicală de sorginte sacră și profană a satului său”, a precizat prof. univ. dr. Dumitru Jompan, profesor de muzică.

În monografie, părintele vicar tratează, între altele, problema formației instrumentale a hobenilor (1940-1960) în amănunt, cu priceperea unui iscusit organolog, a cercetătorului etnomuzicolog priceput, cunoscător al instrumentelor muzicale populare românești. „Sfinția Sa constată, cu amărăciune, dispariția treptată din lada de zestre a moșilor și strămoșilor a acestor bijuterii sonore scrise pe portativele crengilor din pădurile Retezatului și cântate apoi în vrana tibiei vreunui cerb mioritic. Cântăreților de strană, trecuți la cele veșnice ori activi în satul de obârșie al autorului, ajutoare de nădejde ale preoților liturghisitori, li s-a acordat atenția cuvenită în monografia semnată de Ionel Popescu. De cântarea psaltică, autorul nu face pomenire, căci, aici, ca în întregul areal al Ardealului, au răsunat în dangăt de clopot și miros de tămâie cântările bisericești culese de Dimitrie Cunțan și editate în volum la anul 1943 de bănățeanul nostru, părintele, profesorul și compozitorul Timotei Popovici”, a mai specificat prof. univ. dr. Dumitru Jompan.

În capitolele „Datini și obiceiuri de Paști și Crăciun”; „Obiceiuri de nuntă” și „Obiceiuri de înmormântare” se găsesc o mulțime de tradiții în care elementul muzical apare în diverse ipostaze, ce corespund unor cunoscute genuri specifice folclorului românesc: Colindul, Cântecul cerbului, Jocul călușarilor, melodiile cântate de muzicanți la nuntă, Jocul miresii, Cântecul bradului etc.

„M-am simțit deosebit de onorat în momentul în care părintele Popescu mi-a solicitat transcrierea în notație liniară a două dintre prea frumoasele colinde culese de Sfinția Sa din această zonă etnofolclorică, unde au efectuat varia investigații în domeniile istoriei și turismului (Octavian Floca și Radu Popa), folclorului literar și muzical (Constantin Clemente și Corneliu Bogariu), mai mult, echipa monografică sub conducerea lui Ion Conea, care a efectuat cercetări detaliate asupra tuturor «cadrelor» în comuna Clopotiva, așa cum le-au văzut marii sociologi români Dimitrie Gusti și Henri Stahl. Din câte ne-a lăsat să înțelegem părintele Popescu, la Hobița, sunetele emise de foșnetul frunzelor, de șuieratul vântului, de susurul apei se logodesc dulce armonie cu cele ale clopotului de ieri, atârnat între ramurile unui prun, și ale celor de astăzi, cu sunetul suav al fluierului ciobănesc și cel catifelat al taragotului, instrumente populare tradiționale care adaugă un plus de frumusețe urării colindătorilor, cu clopoțeii călușarilor și clămpănitul cerbului etc. Și când te gândești la o așa minune caleidoscopică multisonoră, poți să crezi că aici, pe aproape, se află una din prea frumoasele grădini ale lui Orpheu și Euterpe, zeități ale muzicii”, mărturisește prof. univ. dr. Dumitru Jompan.

Monografia „Hobița-Grădiște” a fost concepută pe principiul „Non multa sed multum” (Nu multe, ci mult), căci densitatea informațiilor, varietatea cadrelor abordate, iconografia bogată, claritatea și conținutul deosebit de interesant al facsimilelor, toate laolaltă fac dovada inspirației autorului de a aborda o asemenea lucrare și transpirația unei munci deloc ușoare.

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Ortodoxia Românească în Ungaria

Cu ocazia Zilei Ungariei (23 Octombrie), prezentăm principalele date despre românii ortodocși din această țară. Românii din Ungaria se împart în două principale categorii: comunitatea istorică românească a românilor care, după trasarea graniţelor actuale, au…