Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia Congresului Internațional de Teologie Educația religioasă a tinerilor în contextul secularizării actuale (București, Palatul Patriarhiei, 3-7 septembrie 2016):
În contextul anului 2016, declarat în Patriarhia Română An omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și An comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești, Sectorul teologic-educațional al Administrației Patriarhale, în cooperare cu Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din cadrul Universității din București, organizează Congresul Internațional de Teologie Educația religioasă a tinerilor în contextul secularizării actuale (București, 3-7 septembrie 2016). Acest eveniment academic reunește reprezentanți ai instituțiilor de stat, ierarhi, preoți, specialiști în științele educației din România și responsabili cu educația religioasă a tinerilor, delegați din partea Bisericilor Ortodoxe surori.
Congresul Internațional de Teologie se desfășoară în continuarea Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din Toată Lumea (București, 1-4 septembrie 2016), pentru a oferi invitaților la Congres posibilitatea de a cunoaște și de a analiza concluziile la care au ajuns tinerii reuniți la București.
Congresul constituie un prilej pentru: împărtășirea experienței participanților în ceea ce privește educația religioasă a tinerilor în context internațional; cunoașterea proiectelor educaționale desfășurate în cadrul Bisericilor Ortodoxe surori; identificarea provocărilor actuale și a perspectivelor educaționale, pentru găsirea unor soluții, în vederea îmbunătățirii mijloacelor de informare și de formare a tinerilor pentru o educație integrativă; conștientizarea importanței și a necesității unei misiuni specifice a Bisericii Ortodoxe, pentru formarea duhovnicească a tinerei generații; dezvoltarea unor proiecte educaționale comune la nivel național și internațional; valorificarea cooperării dintre Familie, Biserică și Școală pentru educația religioasă a tinerilor.
În contextul secularizării actuale, când valorile tradiţionale sunt depreciate, iar educaţia este supusă unor schimbări de paradigmă, tinerii au nevoie de sprijinul Familiei, Bisericii și al Școlii, întrucât doar printr-o orientare adecvată și prin promovarea modelelor autentice vor putea să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor.
În domeniul educaţiei, Biserica Ortodoxă Română a avut un rol semnificativ de-a lungul istoriei poporului român, contribuind la organizarea şi îmbogăţirea educaţiei şi a culturii naţionale. Şcoala românească a luat fiinţă în tinda Bisericii şi a continuat să existe şi să se dezvolte în strânsă legătură cu Biserica.
În cele ce urmează, vom prezenta aspecte ale educației religioase în România, referitoare la: ora de Religie, învăţământul teologic preuniversitar, învăţământul teologic universitar şi post-universitar, programe şi proiecte educaţional-catehetice, activităţi de tineret.
I. Disciplina școlară Religie
Educaţia religioasă în școală oferă un orizont spiritual integrator, un liant care relaţionează şi integrează cunoştinţele de la celelalte discipline școlare, spre a forma împreună un reper spiritual luminos şi edificator pentru viaţă, trăită în comuniune de iubire şi coresponsabilitate pentru binele comun.
În majoritatea ţărilor europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public, având un rol recunoscut şi apreciat în societate. În țara noastră, până la momentul adoptării Legii Instrucţiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învăţământul românesc s-a desfăşurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar prin această lege, disciplina școlară Religie ocupa un loc important în învăţământul primar, gimnazial şi liceal.
Decretul privind reforma învăţământului din 1948 a scos Religia în afara şcolii. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim în prezent cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor.
După căderea comunismului în anul 1989, s-a reintrodus „Educaţia moral-religioasă” în învăţământul primar şi gimnazial, începând cu anul şcolar 1990-1991 (Protocolul încheiat în anul 1990 între Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Secretariatul de Stat pentru Culte).
Cu privire la această disciplină școlară, Constituţia României, aprobată prin referendumul național din 8 decembrie 1991, prevede: Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege (art. 32, alin. 7).
Disciplina Religie își păstrează până astăzi caracterul obligatoriu în oferta curriculară a şcolii. Din anul 2014, urmare publicării Deciziei nr. 669 a Curții Constituţionale a României, înscrierea pentru frecventarea acestei discipline se face în mod liber prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Prin urmare, la începutul anului 2015 au fost înregistrate în Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România 2.167.485 de cereri din baza de raportare de 2.371.697 de elevi, adică un procent 91,39%.
În sprijinul disciplinei școlare Religie, în anul 2015 au fost înființate Asociația Părinți pentru Ora de Religie și Asociația Profesorilor de Religie, iar Patriarhia Română a elaborat documentul Plan strategic pentru creșterea calității educației religioase. Pentru dezvoltarea cooperării în vederea susținerii și îmbunătățirii orei de Religie, la nivelul întregii ţări s-au încheiat 5.642 de parteneriate între parohii și școli, în cadrul cărora s-au desfășurat activități școlare și extrașcolare diverse.
Una dintre cele mai mari provocări pentru educaţia religioasă este legată de nevoia elaborării unui parcurs didactic şi religios unitar, corespunzător setului de valori spirituale şi modului adecvat de comunicare a acestora. În acest sens, sunt revizuite periodic programele și manualele școlare pentru disciplina Religie. Noile programe școlare ortodoxe pentru ciclul primar au fost realizate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, în colaborare cu Patriarhia Română, în perioada 2012-2014; în prezent, sunt în pregătire noi programe școlare pentru ciclul gimnazial. Totodată, în cadrul licitațiilor de manuale școlare, organizate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în anii 2015 și 2016, au fost avizate de Patriarhia Română și au fost aprobate noi manuale pentru ciclul primar. Aceste manuale sunt disponibile atât în varianta tipărită, cât și în varianta digitală.
În sprijinul elevilor și al profesorilor de Religie, odată cu intrarea în vigoare a noilor programe școlare la Religie, la Editura Basilica a Patriarhiei Române au fost publicate materiale didactice auxiliare pentru ciclul primar.
Disciplina școlară Religie a avut întotdeauna în cadrul sistemului public de învăţământ un rol important în procesul de formare a competenţelor şi a atitudinilor moral-sociale. Prin urmare, educația religioasă nu poate lipsi din programul şcolii româneşti, tocmai pentru că studiul religiei corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra bogăţia şi identitatea spirituală şi de a transmite valori permanente tinerei generaţii.
II. Învățământul teologic preuniversitar
Situat în continuarea educaţiei religioase din Şcoală şi din Biserică, seminarul teologic anticipează pregătirea perfecţionată şi specializată din facultăţile de teologie. Cultura generală dobândită în seminariile teologice, prin parcurgerea trunchiului (setului) comun de discipline, oferă elevilor şansa de a urma cursurile oricărei facultăţi din România.
În anul 1803, Mitropolitul Veniamin Costachi a înfiinţat primul seminar teologic ortodox, în Moldova, la Mănăstirea Socola de lângă Iaşi. Ulterior, s-au înființat seminarii ortodoxe la: Bucureşti, Buzău şi Argeş (1836), Râmnicu Vâlcea (1837), Huși (1852) și Roman (1858).
În perioada comunistă 1948-1989, învăţământul teologic a fost marginalizat; astfel, până în anul 1989, au funcţionat şase seminarii teologice: Bucureşti, Buzău, Mănăstirea Neamţ, Cluj, Craiova şi Caransebeş.
Schimbarea regimului comunist în decembrie 1989 a adus reintegrarea învăţământului teologic preuniversitar în învăţământul de stat. Entuziasmul anilor ’90, precum şi libertatea de care a început să se bucure Biserica au făcut ca, pe lângă seminariile existente, să se redeschidă cele care au fost desfiinţate și să se înfiinţeze altele noi.
În prezent, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române funcţionează 28 de seminarii teologice şi 7 licee teologice ortodoxe, cu următoarele specializări (pentru filiera vocațională): Teologie ortodoxă, Patrimoniu cultural şi Ghid turism religios.
Seminarul teologic îşi propune să ajute la formarea competenţelor şi a deprinderilor care facilitează accesul tânărului la cultură, civilizaţie şi informaţie, în acord cu valorile moralei creştine autentice. În contextul general al unui învăţământ laic care accentuează adesea formarea intelectuală, în detrimentul formării duhovniceşti şi morale, învăţământul teologic corelează formarea intelectuală cu formarea spirituală, cu trăirea liturgică şi practică a credinţei. Rămânând fidel propriei Tradiţii religioase şi asumând problemele concrete ale lumii contemporane, învăţământul teologic propune soluţii orientate către valori consacrate, ca lumini ale vieţii în iubirea eternă a Preasfintei Treimi.
III. Învățământul teologic universitar și postuniversitar
Instituțiile teologice de învățământ superior au rolul de a cultiva vocația personală a tânărului care aspiră la o formare duhovnicească și academică. Absolvenții facultăților de teologie din România sunt chemați să devină slujitori ai sfintelor altare, profesori de Religie, asistenți sociali, pictori bisericești, conservatori și restauratori de artă sacră.
În prezent, în cadrul Patriarhiei Române funcționează 11 facultăți de teologie ortodoxă în orașele: București, Constanța, Târgoviște, Pitești, Iași, Sibiu, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Oradea, Craiova, Arad și 4 departamente de teologie în cadrul unor facultăți din Galați, Baia Mare, Timișoara și Caransebeș. În cadrul acestor facultăți/departamente de teologie există următoarele specializări: Teologie Pastorală, Teologie Didactică, Teologie Socială, Artă Sacră, Muzică religioasă, Științe ale Educației. Totodată, învățământul teologic universitar organizează cursuri de masterat și de doctorat.
Prin parteneriatele dintre Patriarhia Română și diferite instituții de învățământ din străinătate, studenții români care studiază teologia beneficiază şi de oportunități de studii în străinătate. În același timp, tineri din străinătate au ocazia de a studia la facultățile de teologie ortodoxă din România.
Patriarhia Română își propune să evidențieze importanța și necesitatea educației religioase și teologice, organizând periodic congrese și simpozioane naționale și internaționale.
O educație teologică adevărată presupune cultivarea atentă a unor repere spirituale edificatoare pentru viață și a unor modele vii de sfinţenie, mai ales prin participarea la viaţa liturgică şi misiunea socială a Bisericii. De asemenea, facultățile de teologie au rolul de a analiza și promova posibile soluții la provocările și problemele existențiale de azi, cum ar fi fenomenele secularizării, globalizării, migraţiei, criza ecologică, crizele economice, sociale şi morale ale societăţii etc.
IV. Proiecte și programe educațional-catehetice
Începând cu anul 2005, Biserica Ortodoxă Română a intensificat activitățile educațional-catehetice cu copiii și tinerii, prin inițierea de programe, proiecte și concursuri locale, regionale sau naționale. Unul dintre aceste programe, Hristos împărtășit copiilor, a devenit, începând cu anul 2008, prin Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Programul Național de Catehizare a copiilor și tinerilor.
Pentru dezvoltarea acestui program național au fost publicate ghiduri de cateheză biblică (pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 – 17 ani) şi ghiduri ale catehetului. Aceste instrumente catehetice au fost distribuite parohiilor din toate eparhiile, iar preoţii şi profesorii/cateheţii au fost formați pentru folosirea lor şi pentru organizarea activităţii catehetice la nivel parohial.
Pentru dinamizarea activităților și pentru identificarea celor mai bune soluții de implementare a Programului Național Hristos împărtășit copiilor, se organizează, anual (începând cu anul 2008) un Congres Național la care participă inspectori eparhiali, responsabili cu activitatea catehetică la nivel regional şi specialiști în ştiinţele educaţiei.
Deoarece o parte dintre copiii participanţi la programul menţionat sunt expuşi pericolului abandonului şcolar, a apărut necesitatea dezvoltării unui proiect care să aibă ca scop prevenirea și corectarea fenomenului de părăsire timpurie a școlii. Astfel, începând cu anul 2009, Patriarhia Română, în parteneriat cu Fundația World Vision România și cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, a desfășurat în patru etape proiectul educațional Alege Școala!.
Proiectul Alege Şcoala!, finanţat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, a avut ca obiectiv oferirea de șanse egale la educație pentru un număr de 30.929 de elevi şi dezvoltarea de acțiuni remedial-corective pentru un număr de 418 persoane care au abandonat școala. Proiectul a fost implementat în 3.309 parohii.
În cadrul proiectului, au fost înființate 103 centre educaţionale Alege Şcoala!, dotate cu aparatură, birotică şi materiale necesare desfăşurării activităţilor educative cu copiii şi tinerii din zonele defavorizate ale ţării. A fost elaborat un curriculum educaţional, constituit din 7 module adaptate nevoilor de instruire ale sistemului educațional și nevoilor pieței muncii. Pe baza acestuia au fost dezvoltate acţiuni/lecţii de tip şcoală după şcoală, în cadrul cărora au fost organizate grupe pentru citire și calcul matematic. Au fost organizate 247 sesiuni de formare pentru preoţi şi profesori, au fost oferite servicii de consiliere şi informare pentru părinţi/tutori ai elevilor aflaţi sub risc de părăsire timpurie a şcolii, cu scopul conştientizării acestora asupra importanţei educaţiei. S-au organizat mai multe concursuri cu premii pentru toți copiii înscriși în proiect şi s-au desfășurat tabere gratuite pentru 11.793 de copii. S-au acordat 33.488 premii în cadrul concursurilor organizate în toate cele patru etape ale proiectului, cu o valoare ce depășește 4.000.000 lei (aproximativ un milion de euro). De asemenea, s-au acordat: 11.793 de premii în cadrul taberelor de creație; ajutoare financiare lunare pentru 2.075 de familii cu dificultăți în a-și întreține copiii; subvenții pentru 418 copii și tineri participanți la programul A doua șansă.
Totodată, s-au realizat două platforme educaționale virtuale www.alegescoala.ro și www.alegscoala.ro, care cuprind informații despre activitățile desfășurate în proiect la nivel general și în fiecare centru în parte, o hartă interactivă și un forum de discuții on-line. Urmare cercetării realizate în cadrul proiectului de către profesori de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost publicat Studiul psihologic complex și integrat asupra factorilor de risc ai abandonului școlar, care prezintă impactul activităților desfășurate asupra copiilor beneficiari ai proiectului.
Studiile şi rapoartele de specialitate confirmă faptul că flexibilizarea programelor de tipul A doua şansă, în care să fie implicate deopotrivă Şcoala, Familia, şi Biserica, reduc considerabil factorii de risc şi cresc şansele reintegrării copiilor aflaţi în abandon școlar.
Lumea copilăriei, cu valorile ei, oferă elevilor posibilităţi de a crea în diferite domenii, de a-şi dezvolta imaginaţia, aptitudinile şi talentul. Prin proiectul Alege Şcoala! ne-am propus să înţelegem această lume a copiilor, să cunoaştem mai bine preocupările, interesele şi aspiraţiile generaţiilor actuale de copii și tineri şi să oferim şansa ca acestea să fie evidenţiate şi valorificate.
V. Activitățile de tineret
Biserica Ortodoxă Română, prin infrastructura de care dispune, oferă tinerilor spaţiul necesar şi posibilitatea de a-şi dezvolta capacitatea de participare activă și asumată într-un proces creator, cu o finalitate bine determinată de formarea personalităţii lor. Prin intermediul programelor de tineret organizate de Biserică, aceștia au şansa de a se cunoaşte mai bine și de a conștientiza moștenirea culturală și bogăția tradițiilor specifice spațiului Ortodoxiei românești, dar şi universale Datorită faptului că acest proces de autocunoaștere, dezvoltare și cunoaștere interpersonală se realizează cu sprijinul și sub îndrumarea Bisericii, tinerii ajung să înțeleagă importanța şi rolul Bisericii în viaţa cotidiană.
La nivelul Patriarhiei Române, dinamizarea activităților de tineret reprezintă o prioritate, cu următoarele obiective: oferirea unui cadru propice dezvoltării personale a tinerilor, ca membri ai Bisericii, în care aceștia să învețe să comunice, să interacționeze și să se dezvolte armonios; oferirea unei alternative la metodele de petrecere a timpului liber, promovate de societatea contemporană; promovarea responsabilității sociale în rândul tinerilor; implicarea tinerilor în coordonarea activităților de voluntariat în eparhiile din care provin; formarea unor echipe de tineri care să dezvolte programe de tineret sub îndrumarea centrelor eparhiale; familiarizarea tinerilor cu specificul fiecărei zone a României.
Cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în țara noastră își desfășoară activitatea Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR) și Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români (LTCOR). De asemenea, în unele eparhii există organizații de tineret bine structurate, ca de pildă Asociaţia Tinerilor Ortodocşi prezentă mai ales în Transilvania şi Moldova. La nivelul eparhiilor sunt implementate și desfășurate multiple activități de tineret, existând parteneriate specifice în acest sens. Un rol deosebit îl au taberele de tineret organizate la unele mănăstiri din România (Mănăstirile Caraiman, Tismana, Buciumeni, Durău, Neamţ, Putna, Sâmbăta de Sus, Oaşa, Nicula, Rohia etc.).
În concluzie, aspectele prezentate evidențiază moduri diferite de organizare a educației religioase în Biserica și în Școala românească, precum și importanța realizării unei educații integrative a copiilor şi a tinerilor, în perspectiva formării lor spirituale şi practice, ca tineri care participă la viaţa Bisericii şi a societăţii. Desigur, toate activitățile prezentate până acum necesită continuitate şi perfecţionare permanentă.
Mulţumim participanţilor la lucrările acestui Congres Internațional de Teologie, având convingerea că va contribui la o mai bună înţelegere a importanţei şi a rolului educaţiei religioase a tinerilor, în contextul secularizării actuale, ca lumină pentru viaţa în Familie, în Biserică şi în societate.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
