„Lucrarea lui Dumnezeu este mare în spital”, iar prezența preotului la căpătâiul bolnavului este adesea percepută de pacient „ca un semn că Dumnezeu îl iubește și nu l-a uitat”, spune Părintele Alin Nica, cel care coordonează preoții de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor.
Părintele Alin Nica a făcut o estimare cu privire la numărul pacienților și al membrilor personalului medical cărora le slujesc cei 65 de preoți de caritate din eparhie: cel puțin 16.000 de paturi de spital, care primesc fiecare zeci de pacienți anual, și cel puțin 26.000 de membri ai personalului medical.
„Din punct de vedere pastoral-misionar, lucrarea preotului de caritate se descrie, pe de o parte, prin slujire liturgică, iar pe de altă parte prin apropierea personală de pacienți, de aparținătorii lor și de personalul medical”, a explicat Părintele Alin Nica pentru Basilica.ro.
Familia cere uneori ca preotul să vină la căpătâiul bolnavului pentru Spovedanie și Împărtășanie, sau, după caz, pentru a oficia Taina Sf. Maslu. Sunt spitale cu specific de urgență, unde nevoia de intervenție a preotului este imprevizibilă: poate fi chemat de familia unui pacient fie noaptea, fie ziua.
„Lucrarea preotului este complexă în relația cu pacientul, aparținătorii și personalul medical. Cu fiecare dintre aceste categorii în parte ai o anumită abordare”, spune părintele coordonator. „Trebuie luat în calcul că, într-un spital, personalul medical e partea fixă, enoria noastră să spunem, iar pacienții sunt într-o dinamică.”
Cea mai mare suferință: cea sufletească
„Noi trăim această împlinire și bucurie a slujirii Mântuitorului în rândul bolnavilor și trăim mult mai intens, pentru că, în spitale, suferința este la ea acasă. Nu vine nimeni de drag la spital și starea lor psihologică, sau trăirile lor sunt foarte intense. Au o neliniște. Toți am trecut sau vom trece prin această stare, pentru că, atunci când ești bolnav, nu știi ce va fi după, cât e de grav. Și trăirile sunt foarte intense”, spune preotul de caritate.
„Personalul medical este suprasolicitat și nu are timp să stea de vorbă cu pacienții foarte mult. Se rezumă la actul medical. Nu au timp de discuții care să le ofere suport moral pacienților și familiilor lor. Aici intervine preotul, în măsura în care este prezent în spital ca mâinile milostive ale Mântuitorului și ca un sprijin efectiv pentru cel care se află în suferință.”
Totuși, cea mai mare suferință rămâne cea sufletească, subliniază Părintele Alin Nica: „Nu se așteaptă nimeni să-i citească preotul o rugăciune și să plece sănătos acasă. Așteptările sunt mai ales pe partea aceasta de sprijin moral, de a primi un cuvânt de întărire, să vadă în suferință un sens, să primească un răspuns la întrebarea: De ce tocmai eu? Această stare de frământare se poate trata prin rugăciune și dialog cu preotul.”
„Pot să afirm cu toată tăria că pacienții și aparținătorii, după ce participă la Taina Sf. Maslu sau la o rugăciune la căpătâiul bolnavului, pe patul de spital, sau alături de familie în biserică, mărturisesc că sunt mai liniștiți. Duhul rugăciunii îți dă o nădejde.”
„Este și un prilej de cateheză. Mulți nu s-au spovedit niciodată și se spovedesc poate prima dată după mulți ani, iar acum intră în rânduiala bisericească. Este un moment în care omul se readună, se regăsește, se reașază pe o cale”, spune coordonatorul preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor.
Sprijin moral prim implicarea tinerilor creștini
Preoții de caritate sunt sprijiniți pe partea de susținere morală și de diverse organizații de tineret.
„Avem activități comune cu Tineri în acțiune, grupul de voluntari al Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și cu alte organizații de tineret, precum ASCOR București sau Studenți pentru viață. Tinerii și preoții misionari desfășoară acțiuni comune în spitale și centre sociale, cum ar fi vizite la centrele de bătrâni și dialogul cu bătrânii, colindatul spitalelor și centrelor sociale”, explică Părintele Alin Nica.
„De 1 și 8 martie oferim mărțișoare și flori în spitale. Am colaborat cu Sindicatul Sanitas din București pentru organizarea de evenimente, mai ales în perioada sărbătorilor.”
A duce povara suferinței celuilalt: o formă de jertfă
Această prezență permanentă alături de oamenii în suferință poate marca sufletește pe oricine, dar Părintele Alin Nica crede că Dumnezeu îi întărește pe preoții de caritate, ducând această povară invizibilă în locul lor.
„Să știți că la început a fost greu, cel puțin în cazul meu și al altor preoți veniți de la parohii, unde perspectiva asupra bolii și suferinței era îndepărtată, la cunoștințe, rude, bunici. Nu o trăiai așa intens ca într-un spital. În spital, practic nu e zi în care să nu auzi de suferințe foarte grele.
„Nu mă vedeam acum câțiva ani lângă patul unui muribund, citind o rugăciune, iar el să moară în fața mea. Mi se părea cu adevărat cutremurător și de neîndurat, continuă coordonatorul preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor. „Vă dați seama că am și colegi care văd zilnic cazuri oncologice la copii cu vârste de un an, doi, trei. Și de mulți ani de zile. Nu ai cum să reziști dacă nu te întărește Dumnezeu.”
„Să duci povara asta zi de zi este o formă de jertfă. Acum patru ani și jumătate, dacă-mi spunea cineva, aș fi zis că nu puteam face treaba aceasta, dar Dumnezeu lucrează, te întărește și te luminează uneori să spui ceva și familiei, și bolnavului”, mărturisește preotul.
„Și satisfacțiile sunt multe. Am avut câteva cazuri în care pacienți mă caută și la un an – doi după operație, ca să-mi spună că au simțit lucrarea lui Dumnezeu în viața lui atunci când l-am cercetat pe patul de spital.”
De asemenea, Părintele Alin Nica nu se imagina nici botezând, la secția de Maternitate, copii născuți prematur, care abia au 500 g sau 600 g.
„În aproape patru ani, am botezat 60 de astfel de copii și, din cunoștințele mele, numai trei dintre ei au trecut la Domnul. Este rânduiala lui Dumnezeu”, spune Părintele Alin Nica.
„Eu îi pomenesc la toate slujbele pe cei botezați și mă interesez de ei. Primul copil pe care l-am botezat în Maternitate avea 700 g, era o fetiță. Mama a stat patru luni în spital cu copilul. Acum mi-a trimis imagini la un an cu fetița care mergea. E o minune să vezi așa ceva după ce ai văzut un copil de 700 de g, cât palma, și mama care plângea zi de zi timp de patru luni în spital și la biserica spitalului!”
În total, 61 de așezăminte de sănătate din București și județele Ilfov și Prahova sunt deservite de preoții de caritate ai Arhiepiscopiei Bucureștilor. Aceștia sunt prezenți în 35 spitale, 10 institute naționale de sănătate și 16 centre sociale.
În eparhie există și două comunități ale surzilor deservite fiecare de câte un preot de caritate dedicat: Asociația Națională a Sruzilor din România – filiala Ploiești, unde slujește Părintele Ionuț Ciprian Șuț, și Comunitatea Ortodoxă a Surzilor „Sf. Meletie” din București, slujită de Părintele Mirel Ilie.
Este loc pentru mai mulți slujitori ai Domnului în acest domeniu atât de important și de dificil.
Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
