În Duminica a treia din Sfântul și Marele Post al Păresimilor, a Sfintei Cruci, 23 martie 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Oradea, cel mai mare așezământ monahal de maici din cuprinsul Episcopiei Oradiei, dar și din întreaga Câmpie de Vest, după cum a precizat Pr. Cristian Rus.
Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în paraclisul de vară al mănăstirii, cu hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, Mitropolitul Moldovei”, în prezența obștii monahale a Mănăstirii „Sfânta Cruce” și unui mare număr de credincioși. În cadrul slujbei, diaconul Alin Florin Berce a fost hirotonit preot misionar pentru Protopopiatul Oradea, îmbisericit pe seama bisericii cu hramurile „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” și „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon” din cadrul Centrului Ortodox „Vasiliada” al Parohiei Oradea-Velența I. Noul preot hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.
După citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit o predică deosebit de bogată, în care a subliniat valoarea Sfintei Cruci pentru întreaga creștinătate, dar și pentru fiecare membru al Bisericii dreptmăritoare în parte:
„Sfânta Biserică Ortodoxă, cea de la o margine până la cealaltă a pământului, se află astăzi în cea de-a treia Duminică a Sfântului și Marelui Post, închinată Sfintei Cruci, pe care o prăznuim cu toții, duhovnicește, în atmosfera specifică Sfântului Post al Păresimilor, duminică ce marchează sfârșitul primelor douăzeci de zile din postul de patruzeci de zile, ce sunt urmate de Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos.”
„Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o cinstim cu evlavie toți credincioșii creștini ortodocși, este Crucea pe care trebuie să o avem în vedere, cu toții, atunci când Dumnezeu ne invită, pe fiecare dintre noi, să ne asumăm propria noastră cruce, și să-I urmăm Domnului Hristos, Care S-a răstignit pentru noi, oamenii, și pentru păcatele noastre, pe Crucea înălțată pe Golgota, în mijlocul pământului, așa cum am auzit spunându-ni-se în stihul ce s-a citit după pericopa Apostolului zilei.”
„În mijlocul pământului a fost ridicat Altarul de Jertfă pe care a murit, pentru păcatele noastre, Cuvântul Veșnic al Tatălui, înomenit, Cel Care, la plinirea vremii, S-a născut din Fecioara Maria, unindu-Se cu noi oamenii, prin luarea asupră-Și a firii omenești, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat. A murit, însă, pentru păcatele noastre, pe Cruce, răstignind păcatul umanității pe Altarul Jertfei Sale de pe Golgota. Pe Cruce au fost pironite, deci, păcatele toate ale întregii umanități. Jertfă unică, sângeroasă, pe care Biserica o repetă, nesângeros, la fiecare Sfântă Liturghie, după cuvintele pe care ni le-a lăsat, ca și poruncă, Însuși Mântuitorul Iisus Hristos: ‹‹Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea, că, ori de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Mea veți vesti, învierea Mea veți mărturisi.”
„Dumnezeu a pregătit pe urmașii lui Adam pentru Taina cea mare ce avea să se descopere, la plinirea vremii, prin venirea în lume a Fiului Cel Unul-Născut, născut din veci din Tatăl, după firea Sa dumnezeiască, și Care Se naște din Fecioara Maria, ce devine, astfel, Născătoare de Dumnezeu, Se naște ca Om din maică fără de tată, după firea Sa omenească, în toate făcându-Se asemenea nouă, afară de păcat, unind firea omenească, deșirată prin păcatul primilor oameni, cu firea dumnezeiască, în unicul Ipostas al Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, Fiul Tatălui, Care Se face pe Sine Fiul Omului, Persoana unică a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Care cele două firi, divină și umană, sunt unite în chip neîmpărțit, nedespărțit, neamestecat și neschimbat.”
Chiriarhul Oradiei a reiterat, la finalul predicii, importanța săvârșirii faptelor de milostenie, mai ales în această perioadă a Sfântului și Marelui Post, îndemnând credincioșii prezenți la a se adăuga tuturor bunilor credincioși din întreaga Patriarhie Române și a contribui la colecta pentru Fondul Central Misionar. De asemenea, Ierarhul a anunțat, încă de pe acum, despre colecta ce urmează a avea loc în întreaga Biserică Ortodoxă Română, în primele trei Duminici după Sfintele Paști, pentru ajutorarea creștinilor dreptmăritori din Siria, arătând că nu trebuie să fim indiferenți la suferințele fraților și surorilor noștri din Patriarhia Antiohiei, ci avem datoria de a fi solidari cu aceștia, atât prin rugăciune, cât și prin fapte concrete.
În cuvântul de la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a felicitat pe viețuitoarele mănăstirii și a mulțumit obștii monahale, în frunte cu Preacuvioasa Maică Stareță Mina, și preacuvioșilor părinți slujitori, pentru misiunea binecuvântată pe care o desfășoară atât în metropola de pe malurile Crișului Repede, dar și în întreaga Eparhie a Oradiei.
Mânăstirea „Sfânta Cruce” este o adevărată oază duhovnicească pentru toți pelerinii care îi trec pragul, dar mai ales pentru locuitorii municipiului Oradea. Edificarea Mânăstirii „Sfânta Cruce” a început, din voia lui Dumnezeu, în anul 1992, la inițiativa și cu binecuvântarea Episcopului de pie memorie Dr. Vasile Coman al Oradiei, lucrările fiind încredințate monahiei Mina Bădilă. Dacă în anul 1993 a fost adusă aici, din satul Corbești, județul Bihor, prima bisericuță de lemn, monument istoric, cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Cuvioasa Parascheva”, datând de la începutul secolului al XVIII-lea, de-a lungul vremii au fost zidite în incinta așezământului monahal, pe lângă corpuri de chilii și clădiri anexe, o biserică mare de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dar și alte patru paraclise cu diferite hramuri, în total șase sfinte altare, toate fiind târnosite, în ultimii ani, de Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei. În cei douăzeci și doi de ani de existență a mănăstirii și obștea așezământului monahal a sporit mereu, în prezent numărând 70 de viețuitoare.
