Duminica a 17-a după Rusalii, la Catedrala arhiepiscopală din Buzău

În Duminica a 17-a după Rusalii, 14 februarie 2016, sute de credincioşi buzoieni au participat la slujba de la Catedrala arhiepiscopală Înălţarea Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi din municipiul Buzău. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, după cum a precizat Dragoş Olteanu.

În cuvântul său de învăţătură, Chiriarhul a evidențiat exemplul de credinţă puternică şi de rugăciune stăruitoare al femeii canaanence, despre care ne-a vorbit Sfântul Evanghelist Matei, în pericopa citită astăzi, la Sfânta Liturghie.

„Pentru a avea parte de ajutorul lui Dumnezeu, se impune ca, atunci când ne adresăm Lui în rugăciune, cerându-I ceea ce credem că ne este de folos pentru viața pământească, să o facem cu credinţă puternică și statornică. Mântuitorul Iisus Hristos, apreciind smerenia și stăruința în rugăciune, întemeiate pe o credință neîndoielnică, a lăudat-o pe canaaneancă, zicându-i: «O, femeie, mare este credinţa ta; fie ție după cum voiești» (Matei 15, 28), împlinindu-i, totodată, cererea de a-i tămădui fiica. În alte împrejurări, Domnul Iisus obișnuia să-i întrebe pe cei suferinzi: «Credeţi că pot să fac eu aceasta?» (Matei 9, 28). Și, la răspunsul lor pozitiv: «Da, Doamne!», Mântuitorul adăuga cuvintele: «După credinţa voastră, fie vouă!» (Matei 9, 28-29), ceea ce înseamnă că numai cel ce crede, cu adevărat, are parte de împlinirea rugăciunilor şi de ajutorul Părintelui ceresc. Cu alte cuvinte, credința celui care se roagă, întărită de harul Preasfântului Duh, determină revărsarea puterii vindecătoare a Mântuitorului Hristos peste cel aflat în suferință.

Pe de altă parte, rugăciunea trebuie să fie stăruitoare, adică săvârşită cu insistenţă, iar aceasta, nu pentru că Dumnezeu nu ar cunoaște ceea ce Îi cerem noi în rugăciune, ci pentru că dorește să ne ferească de superficialitatea de a-I adresa, în grabă, cuvinte asupra cărora nu medităm îndeajuns. Este adevărat că, în așa-numita Predică de pe munte, Mântuitorul îi învăţase pe ucenicii Săi cum trebuie să se roage, zicându-le: «Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că, în multa lor vorbărie, vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să cereţi voi de la El» (Matei 6, 7-8). Apoi, le-a dăruit, lor și nouă, cunoscuta Rugăciune domnească «Tatăl nostru», alcătuită de El Însuși, din iubire față de oameni. Dar, în afară de aceasta, în Sfânta Evanghelie, descoperim și alte rugăciuni scurte, precum cea rostită de femeia canaaneancă: «Doamne, ajută-mă» (Matei 15, 25) sau rugăciunea vameșului: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului» (Luca 18, 13), din Parabola Vameşului şi a Fariseului, care concentrează, în foarte puține cuvinte, durerea, smerenia și credința celui care apelează la ajutorul divin.

Așadar, rugăciunea nu trebuie să fie neapărat lungă, ci, mai curând, să izvorască din inima curată și sinceră a credinciosului care doreşte, cu adevărat, să intre în comuniune cu Dumnezeu-Tatăl, Cel care împlineşte rugăciunile noastre. Mesajul Evangheliei de astăzi pe care se cuvine să-l reținem este acela că Mântuitorul Hristos, pe lângă credință, apreciază rugăciunea stăruitoare, adică pe aceea făcută cu insistenţă, însă nu pentru că nu ne-ar auzi, ci pentru că doreşte să ne ţină într-o permanentă legătură spirituală cu El“, a precizat Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala Ortodoxă Mixtă Neagu Ionescu a Catedralei arhiepiscopale.

Comentarii Facebook


Știri recente