Postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea în popor e numit, în general, Postul Mare sau Postul prin excelență. El a fost rânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească botezul la Paști și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioșilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Pătimirilor și a Învierii Domnului. Totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ținut de Mântuitorul înainte de începerea activității Sale mesianice, de unde i s-a dat și denumirea de Păresimi sau Patruzecime.
„Postul Sfintelor Paști este cea mai frumoasă perioadă din Anul bisericesc, cea mai intensă și cea mai eficientă pentru fiecare credincios, pentru că el este important atât prin durata lui, dar se deosebește de celelalte perioade ale postului prin intensitatea lui. În perioada aceasta postim în primul rând prin renunțarea la anumite alimente care ne hrănesc mai mult decât e necesar. Mâncarea de post este o hrană care pune trupul sub suflet, lasă sufletul să iasă deasupra, adică partea spirituală să depășească pe cea biologică”, a mărturisit ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Postul nu trebuie privit doar ca o perioadă de abstinență alimentară.
„Dacă ne reducem numai la restricția alimentară n-am rămas decât la un folos trupesc. De fapt este un act de jertfă pe care îl facem fiecare dorind ca să oferim Mântuitorului Iisus Hristos, cu care călătorim prin pătimirile Sale spre măreața Înviere, jertfa pe care o aducem noi în această perioadă deosebită. Deci, postul de bucate trebuie întotdeauna dublat de postul de păcate și de fapte bune”, a mai spus ÎPS Părinte Laurențiu.
