Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oficiat în seara zilei de 2 aprilie 2014 la Catedrala Patriarhală, Denia Canonului cel Mare.
În cuvântul de învățătură rostit Preasfinția Sa a spus: „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este numit Mare pe de o parte datorită lungimii sale. Orice canon are de regulă aproximativ 30 de tropare. Acest canon are 250 de tropare în care, așa cum am ascultat și în seara aceasta, găsim pilde de virtute, de pocăință, dar și exemple ale unor oameni care au păcătuit înaintea lui Dumnezeu și care s-au depărtat de păcatele pe care le-au săvârșit și n-au primit îndreptarea nepocăindu-se. În cadrul acestui canon, în două stări, înainte și după cântarea a treia s-a citit viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Se numește Egipteanca pentru că era din Egipt și de la vârsta de 12 ani a început să păcătuiască părăsindu-și părinții. Dumnezeu care așteaptă pe fiecare om să se pocăiască și care poartă de grijă sufletului omului aflat în păcat a făcut ca această tânără să vadă mulți bărbați din Libia și Egipt îndreptându-se spre o corabie ce mergea spre Ierusalim deoarece se apropia marea sărbătoare a Învierii Domnului. S-a îmbarcat și ea tot cu gândul de a trage acești tineri spre păcat, plătindu-și drumul cu păcatele pe care le făcea. Ajunsă în Ierusalim și văzând mulțimea care se înghesuia să sărute Crucea Mântuitorului Iisus Hristos a vrut și ea să intre în biserica mare și să sărute acest lemn de viață dătător. Numai că o putere nevăzută o oprea să intre în biserică pentru a săruta lemnul Cinstitei Cruci. Atunci s-a rugat la Maica Domnului și a făgăduit că dacă va putea să intre și să sărute lemnul Sfintei Cruci își va schimba viața. A intrat, a sărutat Sfânta Cruce și apoi a trecut râul Iordan și în această pustie a trăit mai bine de 50 de ani, până când un părinte pe nume Zosima, care viețuia într-o mănăstire de lângă Iordan, a descoperit-o pe Sfânta Maria Egipteanca. Patriarhul Sofronie arată că Sfânta Maria Egipteanca a dorit să primească Sfânta Împărtășanie de la Părintele Zosima și peste încă un an acesta a mers și găsind-o din nou a împărtășit-o. Ea i-a povestit viața ei plină de păcate, dar și de pocăință și acesta a spus istorisirea vieții ei din acea mănăstire. Această istorisire a ajuns și la urechile Patriarhului Sofronie și care a fost pusă în scris și care se citește în fiecare an în această a cincea săptămână a Postului Mare în timpul Deniei”.
Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt utrenii care se săvârșesc în seara zilei precedente. Astfel, Denia Canonului cel Mare este utrenia zilei de joi, 3 aprilie 2014, oficiată miercuri seara. Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, această creație în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.
Din punct de vedere al structurii, acest canon este un imn liturgic alcătuit din multe stihiri (peste 250), organizate în nouă cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos (o strofă care dă tonul pentru stihirile care urmează) și se încheie cu două laude de cinstire, una adresată Sfintei Treimi și una către Maica Domnului. Acest imn mai este cunoscut și sub denumirea de „Canonul Mare”, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci și pentru profunzimea învățăturilor teologice. Bogăția și frumusețea canonului reprezintă pentru credincioși un îndemn la pocăință și la meditație biblică. În special, sunt evocate numeroase personalități ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioșii sunt îndemnați să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorințelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.
În cadrul Deniei Canonului cel Mare s-a citit și Viața Sfintei Maria Egipteanca, important document hagiografic și duhovnicesc, scris de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
