Decalogul Noului Testament

„Decalogul Noului Testament” se numără printre scrierile mai puțin cunoscute ale Sfântului Grigorie Palama, deși cuprinde o serie de învățături importante pentru credincioșii laici.

Cunoscut drept un sistematician desăvârșit, cu o vastă cunoaștere spirituală, Sfântul Grigorie Palama nu a fost decât rareori prezentat ca păstor de suflete preocupat de creșterea duhovnicească a creștinilor. Traducerea acestei scrieri oferită pentru prima dată în limba română de părintele diacon Ioan I. Ică jr ne pune în fața unui întâistătător preocupat totodată și de starea duhovnicească a laicilor, nu doar de cea a monahilor, așa cum se crede de obicei după o lectură superficială a operelor sale principale.

Contextul scrierii

Părintele diacon Ioan I. Ică jr oferă în cuprinzătoarea sa introducere la volumul al II-lea al scrierilor Sfântului Grigorie Palama și câteva detalii legate de această scriere, care a trecut aproape neobservată în cursul timpului. El afirmă, pe baza concluziilor precizate de editorul grec al scrierilor palamite, P. Christou, că Decalogul Noului Testament a fost redactat în forma sa inițială în cursul captivității otomane îndurate de Sfântul Grigorie între luna martie a anului 1354 și luna aprilie a anului 1355 (o părere diferită are Soterios Mouselimas, care atribuie scrierea perioadei de început a episcopatului sfântului, fără a oferi însă nici un argument, în „Saint Gregory Palamasâ the Decalogue of the Law according To Christ, that is, the New Covenant”, Greek Orthodox Theological Review, XXV ș1980ț, 3, p. 298). Părintele Ică jr subliniază că „aici Sfântul Grigorie s-a confruntat cu grupul așa-numiților „chioni”, populație de origine greacă care căuta să-și salveze identitatea în fața ocupației otomane asumând o poziție intermediară între islam, iudaism și creștinism, bazată doar pe ce e comun tuturor acestor religii: monoteismul și Decalogul. Pentru a evita orice sincretism, la întoarcerea din captivitate, Grigorie Palama ar fi redactat în toamna lui 1355 acest text de prezentare a variantei creștin-ortodoxe a Decalogului, insistând pe modificările și nuanțele noi impuse de plinătatea revelației divine aduse de Hristos” (Sfântul Grigorie Palama, Scrieri, vol. II, studiu introductiv și trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 108). Deși scrierea s-a născut dintr-o polemică, ea este extrem de utilă pentru creștini, deoarece demonstrează diferențele clare între poruncile esențiale vechi-testamentare și cele nou-testamentare. Legea Nouă nu a propus ceva contrar Legii Vechi, dar a ridicat standardele acesteia la un nivel cu totul diferit. Așa cum afirma și părintele John Meyendorff: „Decalogul legislației după Hristos sau al Noului Testament este un mic rezumat al moralei creștine întemeiat pe cele zece porunci ale lui Moise. Scopul autorului este acela de a arăta cum, transformate de realitatea Întrupării, aceste porunci se adaptează Noului Testament” (Introduction à lâétude de Grégoire Palamas, Paris, 1959, p. 389 apud op. cit., p. 107).

Monoteismul vechi-testamentar și Treimea nou-testamentară

Vom merge în continuare pe linia Decalogului vechi-testamentar pentru a arăta în ce mod au fost îmbogățite aceste porunci de Legea nou-testamentară. Citatele vechi-testamentare nu corespund în întregime cu cele actuale pentru că Sfântul Grigorie Palama folosea un text scripturistic ușor diferit. Astfel, prima poruncă din Decalog, citată de Grigorie Palama este: „Domnul Dumnezeul tău unul este” (Deuteronom 6, 4). Cum se modifică această poruncă în Noul Testament? Unitatea lui Dumnezeu a fost păstrată inclusiv în creștinism, pentru că există o singură Ființă a Dumnezeirii, însă Ea este existentă în trei Ipostasuri sau Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. După citarea poruncii vechi-testamentare amintită anterior, Sfântul Grigorie Palama spune: „Cel cunoscut în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt: în Tatăl nenăscut, în Fiul născut fără început, fără timp și fără patimă ca un Cuvânt șal Luiț, Care ungând șchrisasț apoi prin Sine Însuși firea luată de la noi S-a numit Hristos șâ Unsulț; și în Duhul Sfânt ieșit și El din Tatăl, dar nu prin naștere, ci prin purcedere. Acesta este singurul Dumnezeu, acesta este Dumnezeul Cel adevărat, Domnul Cel Unul într-o treime de ipostase, nedivizat însă prin fire, voință, slavă, putere și activitate, și prin toate cele în care se recunoaște Dumnezeirea” (Decalogul Noului Testament, în: op. cit., p. 429). Observăm că legea vechi-testamentară susținea un simplu monoteism, fără a face referire la Sfânta Treime sau la posibilitatea Întrupării Domnului. Întreaga credință ortodoxă stă pe baza acestor doi piloni fundamentali: mărturisirea Sfintei Treimi (o Ființă în trei Ipostasuri) și a Întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

Respingerea idolatriei și cinstirea icoanelor și a moaștelor

„Să nu-ți faci nici o asemănare a nici unui lucru din câte sunt sus în cer, sau jos pe pământ și din câte sunt în apele cele de sub pământ, ca să le slujești lor sau să le slăvești ca dumnezei” (Ieșirea 20, 4; Deuteronomul 5, 8). Sfântul Grigorie Palama oferă o turnură parțial neobișnuită acestui pasaj. Probabil din punctul său de vedere idolatria nu mai reprezenta un pericol la adresa credinței creștine, deoarece ne aflăm deja în cursul secolului al XIV-lea, însă una dintre problemele care măcinaseră adânc credința ortodoxă în urmă cu câteva secole și care încă mai constituia o problemă pentru teritoriile aflate sub dominație musulmană era cinstirea icoanelor și a moaștelor. Islamul condamna făurirea imaginilor din teama de idolatrie, la fel cum o făcuseră în secolele VIII și IX împărații iconoclaști. Însă, după ce afirmă binefacerile cinstirii icoanelor și necesitatea păstrării cultului lor, întemeindu-l pe Întruparea Domnului, Care S-a arătat în trup și astfel poate fi reprezentat în icoană, Sfântul Grigorie Palama trece la criticarea atitudinii idolatre care poate apărea la unii credincioși față de imaginile sfinte. De aceea precizează: „Cele din Sfânta Sfintelor erau o prefigurare a celor mai presus de ceruri, iar Sfânta purta icoana întregii lumi, iar Moise le-a numit sfinte slăvind nu creaturile, ci prin ele pe Dumnezeu Făcătorul lumii. Așadar și tu să nu faci dumnezei icoanele Stăpânului Hristos și cele ale sfinților, ci prin ele să te închini Celui ce mai întâi ne-a făcut după icoana/chipul Lui pe noi, iar mai apoi a binevoit pentru negrăita Sa iubire de oameni să ia asupra Sa icoana/chipul Său din noi devenind circumscris” (op. cit., p. 431). De asemenea, Sfântul Grigorie afirmă necesitatea cinstirii semnului Sfintei Cruci și a moaștelor sfinților. Argumentul folosit pentru cinstirea moaștelor trebuie redat deoarece este de maximă importanță astăzi, când multe persoane se îndoiesc de folosul acetui gest: „Să te închini de asemenea și sfintelor lor racle, încă și rămășițelor osemintelor lor, fiindcă harul lui Dumnezeu nu s-a depărtat de ele, așa cum nici dumnezeirea nu s-a depărtat de cinstitul Trup al lui Hristos la moartea Lui făcătoare de viață” (op. cit., p. 432).

Luarea numelui lui Dumnezeu în deșert și jurământul

„Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” (Ieșirea 20, 7; Deuteronomul 5, 11). Cu privire la această poruncă, Sfântul Grigorie Palama osândește în primul rând utilizarea oricărui fel de jurământ, astfel încât creștinul să scape de posibilitatea efectuării unui jurământ mincinos. Soluția propusă este destul de simplă: „Grăind adevărul în toate cuvintele tale, să le dai tăria unui jurământ”. În zilele noastre, numim un om care face ceea ce spune fără a fi nevoit să se jure, „un om de cuvânt”. În situația în care ne-am jurat să facem un lucru, avem două posibilități din punctul de vedere al Sfântului Grigorie Palama. Dacă am jurat pentru un lucru bun, atunci să facem lucrul respectiv, mărturisindu-ne însă păcatul jurământului, iar dacă am jurat pentru un lucru rău, să nu îl facem niciodată pentru a nu cădea în osânda lui Irod, care l-a ucis din pricina jurământului pe Sfântul Ioan Botezătorul. Vom continua analiza textului și în materialul următor. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 6 septembrie 2011, semnat de Adrian Agachi)

Comentarii Facebook


Știri recente