Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit vineri la Mănăstirea Bălan, județul Sălaj, cu prilejul hramului închinat Sfântului Cuvios Pafnutie Pârvu Zugravul. Preasfinția Sa a evidențiat viața și lucrarea sfântului, subliniind că „a fost un pictor isihast”.
Ierarhul a prezentat viața Sfântului Cuvios Pafnutie Pârvu Zugravul, arătând că acesta și-a transformat talentul într-o lucrare pusă în întregime în slujba lui Dumnezeu, prin rugăciune, muncă și smerenie.
Pornind de la supranumele de „Pârvu Mutu”, Preasfinția Sa a explicat că „această denumire asociată numelui său exprima disciplina pe care el a asumat-o ca pictor și apoi ca monah: tăcerea”.
„Avem nevoie de acest exercițiu zilnic”
Preasfinția Sa a arătat că exemplul Sfântului Pafnutie rămâne de mare actualitate pentru omul contemporan, chemat să-și găsească liniștea în mijlocul agitației cotidiene.
„Această tăcere roditoare ne ajută și îl ajută pe omul modern să se rupă de aceste rețele nesfârșite în care este implicat. Avem nevoie de acest exercițiu zilnic, de a ne rupe de mișcarea în care suntem implicați și să-I dăruim lui Dumnezeu un timp exclusiv”.
„Munca sa, zugrăvirea de biserici, icoanele pe care le-a întocmit lui Dumnezeu, Maicii Domnului și sfinților arată din lucrul mâinilor sale o liturghie. Atât de important ar fi pentru omul rutinat al vremurilor noastre să poată să-și dăruiască lucrul mâinilor sale lui Dumnezeu”, a spus Episcopul Sălajului.
Ierarhul a explicat și sensul profund al icoanei, arătând că aceasta nu urmărește să evidențieze frumusețea exterioară, ci omul transfigurat de harul lui Dumnezeu: „Icoanele nu sunt tablouri religioase care să exprime frumusețea umană, ci exprimă ceea ce s-a întâmplat la sărbătoarea Schimbării la Față: omul transfigurat, adică omul în care se întrevede prezența lui Dumnezeu dinspre înăuntru înspre afară”.
Un portret spiritual
În încheiere, Preasfințitul Părinte Benedict a evidențiat smerenia Sfântului Pafnutie Pârvu Zugravul, oferind-o drept model într-o lume preocupată de imagine și afirmare personală.
„El nu și-a construit propria imagine, ci și-a construit, prin felul său de a fi, un portret spiritual, adică o stare înaintea lui Dumnezeu ca cel prin care El, Dumnezeu, să Se facă proslăvit prin lucrul mâinilor sale”.
La finalul Sfintei Liturghii, maica stareță Melania Silvestru a mulțumit Preasfințitului Părinte Benedict, autorităților și pelerinilor prezenți la sărbătoarea hramului. Totodată, a vorbit despre importanța redescoperirii sfinților români și a îndemnat la cunoașterea vieții și mărturiei acestora, arătând că sunt repere apropiate credincioșilor prin credința, cultura și istoria comună.
La Sfânta Liturghie au participat autorități locale și județene, precum și numeroși credincioși și pelerini veniți din mai multe localități ale județului pentru a lua parte la sărbătoarea celui de-al doilea hram al Mănăstirii Bălan.
Scurt istoric
Mănăstirea Bălan, aflată în hotarul comunei cu același nume, este atestată documentar din anul 1471, având inițial hramul „Adormirea Maicii Domnului”. De-a lungul secolelor, a rămas un important reper al Ortodoxiei pe Valea Almașului.
Actuala biserică a mănăstirii a fost construită între anii 1990–1992, fiind sfințită în anul 1992 de vrednicul de pomenire ierarh Ioan Mihălțan, pe atunci Episcop al Oradiei, Bihorului și Sălajului.
Din anul 2010, sub îndrumarea maicii starețe Melania Silvestru, așezământul monahal a trecut prin ample lucrări de restaurare. Vechea biserică a fost restaurată în 2016, iar actualul lăcaș de cult a fost pictat, renovat și înzestrat între anii 2015–2023. În 13 august 2023, biserica mănăstirii a fost resfințită.
În prezent, Mănăstirea Bălan are trei hramuri închinate Maicii Domnului și Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul, iar obștea monahală continuă o tradiție de rugăciune și slujire neîntreruptă de peste cinci secole.
