Cuvântul Sanctității Sale, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, rostit la Sfânta Liturghie oficiată împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în biserica Sfântul Teodor din localitatea Malakopis, Capadocia, duminică, 31 mai 2009:
Înaltpreasfințiile Voastre,
Preasfințiile Voastre,
Preacucernici și preacuvioși preoți și diaconi
Distinse autorități,
Bincuvântați fii ai Bisericii,
Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care S-a înălțat întru slavă la ceruri, ne-a învrednicit, încă o dată, să facem pelerinajul anual pe pământul sacru al Capadociei, unde s-au născut atâția sfinți.
Anul acesta trăim marea bucurie de a avea împreună pelerin pe Preafericitul Daniel, Patriarhul României și pe însoțitorii Preafericirii Sale. Preafericitul este una dintre cele mai distinse personalități teologice ale epocii noastre, cu pregătire strălucită și rezultate la fel de strălucite în domeniul dogmaticii, adică în acea disciplină care, pentru teologie este Sfânta Sfintelor. Deoarece, în slujirea de mitropolit al Moldovei, a avut realizări remarcabile, Preafericirea Sa s-a învredinicit să fie ales Patriarh al României, după adormirea în Domnul a Preafericitului Teoctist, vrednicului de pomenire înaintaș al Preafericirii Sale și fratele nostru pe care mult l-am plâns. Astfel, aflat pe această treaptă înaltă, Preafericitul Daniel a primit vrednicia de a pune harismele și virtuțile sale, în slujba Bisericii și a poporului său. Făclia luminoasă a fost pusă în sfeșnic și luminează tuturor celor din casa Bisericii!
Avem onoarea de a-l fi cunoscut în urmă cu mulți ani. De aceea putem să dăm mărturie, cu cuvântul celui care întru adevăr cunoaște, despre virtuțile, întelepciunea și talanții săi. Este o minte neprețuită pentru Ortodoxia întreagă, pentru Biserică, și un patriarh demn de împrejurările și timpurile noastre.
După cum se știe, Patriarhia Ecumenică a binevoit să cinstească pe patriarhul României cu titlul de „Locțiitor al Cezareei Capadociei”. Dorința Patriarhiei Ecumenice a fost aceea de a aminti, astfel, legăturile sfinte, trainice, pe care Biserica fiică, Biserica Română, le-a avut întotdeauna cu Maica ei venerabilă. Desigur este vorba numai despre un simplu titlu, dar aceasta nu înseamnă că este un titlu fără valoare, care îl face pe purtătorul său vrednic de mai puțină cinstire. De altfel, mulți sfinți din Capadocia și Galatia au sfințit prin viața lor ținuturi întregi din România de astăzi. De asemenea tradiția vrea să ne vorbească despre sfinți, rude ale Sfântului Vasile cel Mare, care au binevestit pe Hristos în țările dunărere. Deci, acest titlu nu s-a dat patriarhilor României fără rost și la întâmplare! Și, noi știm bine că Preafericitul frate Daniel, aflat în mijlocul nostru apreciează foarte mult această cinste și se mândrește cu ea.
Preafericirea Sa a proclamat anul acesta curent „An al Sfântului Vasile cel Mare și al Părinților Capadocieni” și a rânduit ca, în tot cursul acestuia, icoana Marelui Arhiepiscop al Cezareei Capadociei să fie așezată în „scaunul cel înalt”, din Sfântul Altar al Catedralei patriarhale, lipsindu-se de dreptul canonic de a se așeza în el, Preafericitul Daniel, din evlavie a acordat această cinste Sfântului capadocian! Dând noi proporții realității, am putea spune că în anul acesta, Capadocia martirică și lipsită de fii duhovnicești se află, onorific, în fruntea Bucureștiului foarte populat, sau că Bucureștiul stă în fața crucii pe care este răstignită Capadocia, și mărturisește că, întradevăr, ea a fost fiică a Hanului.
Așa stând lucurile acestea, se înțelege de la sine că noi toți suntem stăpâniți astăzi de mare bucurie. Bucuria noastră devine tot mai profundă deoarece, pelerinajul și coliturghisirea de acum, aici la biserica „Sfinților Teodori”, în biserică al cărui trup este plin de răni, coincide în sfânta pomenire a celor 318 Sfinți Părinți de-Dumnezeu- purtători de la Sinodul I Ecumenic, de la Niceea. Aceștia au depus mari eforturi ca să asigure unitatea Bisericii în adevărul și acrivia dogmei, l-au rușinat pe Arie pierzătorul, au făcut de râs pe diavolul, tatăl minciunii, și ne-au dăruit primele șapte articole ale Crezului.
Dar, în continuare, cuvântul revine Preafericitului Patriarh al României. Încă o dată, din adâncul sufletului și al inimii, îi adresăm urarea „Bine ați venit!” și cu neîncetată dragoste și profund respect îl rugăm să preia ștafeta și să ne împărtășească din înțelepciunea, experiențele, lumina și trăirile sale sfinte. Aveți cuvântul, Preafericirea Voastră!
†BARTOLOMEU
Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului
