La București a început, astăzi, 19 octombrie 2015, Congresul Internațional de Teologie Relația dintre parohie și școală în viața și misiunea Bisericii din contextul actual.
Lucrările au fost deschise de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Centrul Național pentru Formare ContinuăDumitru Stăniloae, care a rostit un cuvânt intitulat Cooperarea dintre Parohie și Școală în contextul misiunii Bisericii și al responsabilității față de generațiile viitoare: „Este necesar ca școlile de teologie să dezvolte o perspectivă dinamică și credibilă pentru viața Bisericii, prin complementaritatea și cooperarea dintre mărturisire și misiune, dintre cercetare și trăire, dintre școală și parohie. Întrucât «Teolog este cel care se roagă și cel care se roagă este teolog» (Evagrie Ponticul), teologia adevărată nu poate fi ruptă de experiența eclesială, deoarece scopul teologiei este cercetarea, confirmarea şi cultivarea adevăratei comuniuni a omului cu Dumnezeu, spre a dobândi mântuirea sau viaţa veşnică. În acest sens, ca ştiinţă a comuniunii divino-umane, teologia adevărată afirmă că spaţiul propriu al acestei comuniuni este comunitatea eclesială adunată în iubirea Preasfintei Treimi prin rugăciune şi acţiune comună.Din acest motiv, intensificarea relației dintre parohie și școală în viața și în misiunea Bisericii are o relevanță deosebită în ceea ce privește învățământul religios”.
Biserica Ortodoxă Română susține necesitatea încheierii de parteneriate între parohii și școli și îi îndeamnă pe părinți, profesori și preoți să colaboreze, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Părinţii elevilor, profesorii de religie și preoții din parohii trebuie să coopereze și să urmărească același țel: educarea şi formarea copiilor pentru viață și pentru societate, dar și pentru Împărăția lui Dumnezeu, adică pentru a trăi cu demnitate în familie şi în societate, dar şi în lumina iubirii eterne a lui Dumnezeu”.
La sesiunea de deschidere a Congresului Internațional de Teologie au mai participat Ministrul Educației, Președintele Academiei Române și rectorul Universității din București.
Ministrul Sorin Mihai Câmpeanu a vorbit despre colaborarea dinte școală și parohie și a apreciat Proiectul Alege Școala! implementat de Patriarhia Română: „Școala și parohiile colaborează în cele mai diverse moduri și folosim acest prilej pentru a le afirma și aprecia valoarea: situații de sprijin ale familiilor cu diferite probleme sociale, suportul elevilor aflați în risc (situații de sărăcie, abandon școlar, elevi singuri sau cu părinți plecați în străinătate), realizarea unor programe extra școlare în context nonformal, realizarea unor ore și proiecte în parteneriat Școală – Biserică. Cu precădere, apreciem, așa cum mă bucur că s-a prezentat, Proiectul «Alege Școala!» desfășurat de câțiva ani buni cu consecvență de către Patriarhia Română cu finanțare europeană, drept un model de bună practică ce merită susținut și desfășurat în continuare în beneficiul elevilor”.
Importanța legăturii dintre preot și profesor a fost evidențiată de Acad. Ionel Valentin Vlad, Președintele Academiei Române: „Pot să remarc accentul important al legăturii dintre preot, școală și profesori, în acest proces care formează sufletele unor oameni tineri, unor oameni care trebuie să intre în societatea noastră cu credință, iubire și cu speranță. Anul acesta se întâmplă ca în paralel cu anul misiuni parohiei și mănăstiri, ONU și UNESCO să-l declare an internațional al luminii ca să nu uităm că lumina are cele două aspecte: spiritual și material. La drept vorbind, se manifestă prin lumina minții, a ochilor, a sufletului și prin lumina credinței. Acestea sunt lucrurile pe care noi trebuie să le predăm și să îi învățăm pe tinerii noștri începând din clasele cele mai mici”.
Sesiunea festivă a Congresului a fost încheiată de rectorul Universității din București, Profesorul Univ. Dr. Mircea Dumitru care a atras atenția asupra necesității păstrării unui echilibru între științele pozitiviste și celelalte componente ale culturii și civilizației umane, între care Teologia și Filozofia: „Cultivarea științei cu excluderea celorlalte componente majore ale culturii europene, îngustarea până la eliminarea totală a spațiului de existență academică legitimă pentru cunoașterea și înțelegerea valorilor umane, a subiectivității trăirilor, emoțiilor sau a gustului estetic, ne vor lăsa sărăciți și văduviți de orice acces la spiritualitatea adâncă și la tradiția multimilenară prin care suntem ceea ce suntem și am ajuns până aici în istorie”.
În partea a doua a congresului, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a vorbit despre rolul şi locul ocupat de facultatea de teologie în viaţa Bisericii Ortodoxe care constituie, în viziunea Înaltpreasfinției Sale, un demers complex, dificil şi necesar: „Este vorba despre responsabilitatea arhiereului faţă de facultatea de teologie, care funcţionează cu binecuvântarea sa pe teritoriul eparhiei în care slujeşte pe Hristos Domnul şi coordonează viaţa bisericească din parohii şi mănăstiri. Este vorba despre profesorul de teologie în mâna căruia arhiereul aşează în fiecare an zeci sau sute de suflete, aşteptând să le primească înapoi după studiile de licenţă, masterat sau doctorat. Primindu-le, după patru sau mai mulţi ani, arhiereul nădăjduieşte că aceste suflete sunt, nu doar bine pregătite din punct de vedere academic, ci şi mai întărite duhovniceşte decât atunci când le-a încredinţat profesorului de teologie”.
„În misiunea Bisericii, facultatea de teologie are şi trebuie să aibă locul şi rolul său mai bine definite. După parohie şi mănăstire nu este un spaţiu în Biserică mai important decât facultatea de teologie. Se poate spune că atât viaţa parohială, cât şi viaţa monahală depind într-o măsură foarte mare de ceea ce învaţă, trăieşte şi mărturiseşte viitorul preot de parohie şi mănăstire în facultatea de teologie. Studiul academic îngemănat cu rugăciunea euharistică, formarea duhovnicească impregantă cu lucrarea practică dau chip slujitorilor Bisericii din parohii şi mănăstiri, din şcoli şi aşezăminte sociale, culturale sau de alt tip”, a mai arătat Înaltpreasfinția Sa.
În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului a vorbit despre rolul celor trei instituţii îi formează pe tineri: familia, Biserica şi școala: „Pentru a ajunge la buna formare a tinerilor, familia, Biserica și școala trebuie să-și armonizeze eforturile. Familia, numită de Sfântul Ioan Gură de Aur „Biserica mică”, face începutul. Biserica îl acompaniază, iar școala îl desăvârșește. Comuniunea dintre soți, care nasc și cresc copii, este icoana comuniunii dintre Hristos și Biserică. Vorbind despre normala comuniune dintre soți, care creează un cadru potrivit pentru educarea copiilor, nu înseamnă că am și realizat-o. Iar slujitorii Bisericii, care-i încreștinează pe prunci și-i catehizează, nu întotdeauna sunt consecvenți cu misiunea lor. Ce să zicem de școală și de dascălul de Religie? Și școala își are sincopele ei. În ce privește familia, observăm cum în jurul nostru comuniunea familială se deteriorează pe zi ce trece. În pofida mulțimii de cărți scrise, a seminariilor și întrunirilor de specialitate, soții continuă să se înstrăineze unul de celălalt, părinții să se îndepărteze de copii și copiii de părinți. Și, de fapt, mulți nu-și dau seama că nu numai familia „modernă” este o problemă, ci modul de viață „modern”. Se cheltuiesc bani mulți pentru programe și întruniri, dar problema reală nu este atinsă. Problema reală este aceea că în familii nu se mai trăiește o viață creștină. Viața creștină presupune ca familia să aibă un părinte duhovnic. Un dascăl care s-o povățuiască pe calea mântuirii. Un duhovnic în fața căruia soții și copiii să-și dezlege baierele sufletului. Viața creștină presupune ca membrii familiei să facă patru lucruri împreună: să se roage împreună acasă, să stea la masă împreună, să participe duminica la Sfânta Liturghie împreună și să iasă la o destindere agreabilă împreună”.
La rândul său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului a spus: „Omul, coroană a creației, căzând din înălțimea la care-l așezase Dumnezeu, a încercat, prin puterile sale, să ajungă din nou în Paradisul pierdut. Dar întunericul se așezase în mintea sa, încât omul nu mai putea afla singur «Calea, Adevărul și Viața» (Ioan 14, 6). Pierduse și Calea și Adevărul și Viața, adică Îl pierduse pe Dumnezeu, Creatorul Său. Hristos îl învață pe om cum să găsească acea cale spre Adevăr și Aceasta îl va face liber, adică nemuritor. Iată ce școală a întemeiat Hristos pe pământ: școala nemuririi! În școlile noastre creștine tânărul trebuie conștientizat că sensul învățăturii creștine este îndreptat către nemurire, către veșnicie. Ce fel de veșnicie?! Aceasta rămâne la alegerea sa: «Dacă vrea cineva să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie» (Mt. 16, 24)”.
„Azi societatea umană este segregată de: diferite curente ideologice, de diviziunea muncii și de accesul limitat al unor categorii sociale la bunurile materiale ale societății. Oare și în școală să încurajăm segregarea unui grup de copii atât de inocenți?! Chiar din timpul școlii să se împartă copiii în creștini și atei?! Nu-i lăsăm să iubească așa cum iubesc îngerii. Unii oameni, dacă ar putea, I-ar interzice chiar lui Dumnezeu să le dea suflet fiilor lor la zămislire. Până unde, dragi părinți? Sub aspect sociologic am trăit drama separării elevilor în eparhia care mi-a fost încredințată spre păstorire douăzeci de ani. Până la o vreme copiii români și unguri învățau în aceeași școală, dar a venit cineva cu barda și i-a separat. Așa a început adâncirea unui proces de segregare etnică și cu efecte grave pentru o societate multietnică. Dacă acolo erau despărțiți copii de copii, azi se încearcă, prin anumiți vectori de opinie publică, despărțirea copiilor de Dumnezeu. Aceasta nu mai este o dramă, ci o tragedie a cărei cortină se trage dincolo de timp. Iubiți părinți, nu vă lăsați pruncii să fie actorii acestei tragedii, căci ea nu se joacă decât o dată în viața unui om. Dumnezeu n-a creat omul pentru a fi actorul acestei tragedii, ci pentru a fi în comuniunea iubirii Sale”, a mărturisit Înaltpreasfinția Sa.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în cadrul cuvântului rostit, a prezentat aspecte privind relaţia dintre parohie şi şcoală, în Arhiepiscopia Dunării de Jos: „Se poate aprecia pozitiv modul de receptare şi de aplicare a programelor educaţionale, în marea majoritate a comunităţilor parohiale şi de către majoritatea slujitorilor. Mulţi trebuie ajutaţi să ajute, întrucât împărtăşesc aceeaşi situaţie precară din punct de vedere social, religios şi material, ca şi credincioşii zonelor defavorizate. Cu toată mobilizarea activă şi constructivă, atât preoţii, cât şi cadrele didactice, asemenea părinţilor copiilor, se confruntă cu reale dificultăţi, unele de mentalitate, din cauza permanentelor atacuri la lucrarea educaţională a Bisericii, îndeosebi în mass-media, cât şi din cauza folosirii aproape exclusiv de către tineri a surselor virtuale de informare, care, precum observăm, nu sunt nici obiective, nici constructive, din punct de vedere spiritual-religios şi moral. De asemenea, provocările la adresa tinerilor în societatea noastră tot mai secularizată se răsfrâng, în mod concret, şi asupra factorilor educaţionali: Familie, Şcoală şi Biserică. Este mai mult decât înţeleaptă şi utilă cunoaşterea ambelor experienţe, atât cea pozitivă, cât şi cea negativă, atât la nivel local eparhial, naţional şi internaţional, aşa cum, din fericire, se petrec lucrurile aici, în cadrul acestui simpozion, tocmai pentru identificarea celor mai adecvate metode experimentate în această permanentă şi benefică slujire educaţională”.
Evenimentul este organizat de Sectorul teologic-educațional al Patriarhiei Române, în colaborare cu Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”, și are loc la Centrul Național pentru Formare Continuă „Dumitru Stăniloae” în perioada 19 – 20 octombrie 2015.
