Aducerea moaștelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu

Sfântul Apostol Bartolomeu (sec. I) a fost răstignit în orașul Albana din Armenia Mare. Creștinii de acolo i-au așezat trupul într-o raclă de plumb. Mulți dintre cei ce se atingeau de sfintele lui moaște se vindecau, iar mulți păgâni se botezau.

Din această cauză, furia necredincioșilor a mers până acolo că au luat racla și au aruncat-o în mare, odată cu alte patru racle ale Sfinților Mucenici Papian, Lucian, Grigorie și Acachie. Însă, Dumnezeu nu a îngăduit ca raclele să se scufunde în adâncul mării, ci au plutit pe valuri.

Racla cu moaștele Sfântului Bartolomeu a fost pescuită în insulele Lipari (sudul Italiei) de Episcopul Agaton. Racla lui Papian a rămas în Sicilia; a lui Lucian, în Mesina; a lui Grigorie, în Calabria, iar a lui Acachie în Ascalon. În anul 809 moaștele Sfântului Apostol Bartolomeu au fost aduse din Lipari la Benevent, iar de aici la Roma, în anul 983.

Sfântul Apostol Tit

Sfântul Apostol Tit a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel și unul din cei șaptezeci de apostoli. S-a născut în insula Creta din Marea Mediterană din părinți păgâni, rude cu regele Mirou al insulei. Vestea despre învățăturile și minunile Mântuitorului Iisus Hristos ajunseseră și în insula Creta. Tit fiind un tânăr iscusit în învățătura elină a fost trimis la Ierusalim pentru a verifica veridicitatea spuselor despre minunile și învățătura lui Iisus Hristos.

Rudele sale nu s-au gândit nici o clipă că Tit, ascultând cuvântul Domnului, va deveni unul din cei șaptezeci de apostoli. Tit a urmat Mântuitorului, a văzut Patima cea de bună voie, Moartea și mai ales s-a încredințat de Învierea Sa. După botezarea sutașului Corneliu, a primit și Tit sfântul botez fără tăierea împrejur (Galateni 2, 3), ținându-se seama și de hotărârea luată de sfinții apostoli la Sinodul Apostolic din Ierusalim prin care creștinii veniți dintre păgâni nu erau supuși la îndeplinirea riturilor legii mozaice.

Astfel, Tit a ajuns ucenicul Sfântului Apostol Pavel și l-a însoțit pe acesta în propovăduirea lui. În primăvara anului 58 se aflau amândoi în Macedonia. De acolo, Tit a fost trimis în Corint cu epistolele a I-a și a II-a către corinteni. În epistola a II-a către Timotei se arată că Tit a fost trimis și în Dalmația să propovăduiască (II Tim. 4, 10).

Sfântul Apostol Pavel ajungând în Creta, a botezat pe Rustil, soțul sorei mamei lui Tit, cu toată casa lui și pe alți păgâni și le-a pus episcop pe Tit (Tit 1, 5). În Tit 3, 12, Sfântul Apostol Pavel i-a scris lui Tit despre hotărârea de a ierna în Nicomidia, chemându-l acolo. Din Nicopoli, Pavel s-a dus la Ierusalim, unde a fost prins și întemnițat și apoi trimis la Roma.

Aflând Tit despre aceasta s-a dus și el la Roma. Aici, Tit a văzut patima și sfârșitul Sfântului Apostol Pavel, iar după ce l-a îngropat, s-a întors în eparhia sa, în orașul Gortina din insula Creta. În locul templului zeiței Artemis din Gortina a înălțat o biserică, iar pe cea mai mare parte din păgânii insulei Creta i-a luminat cu sfântul botez. A trăit până la vârsta de 94 de ani.