Din evlavie față de Sfânta Parascheva, credincioșii din întreaga lume i-au închinat biserici. Pe teritoriul țărilor române au existat lăcașuri de cult cu hramul Cuvioasei cu mult timp înainte de aducerea moaștelor ei în Moldova.
„Putem menționa două biserici în zona Transilvaniei, la Rășinari și la Tălmăcel, undeva în secolul XIV, apoi în Moldova avem Catedrala de la Roman care este construită înainte de 1408 când este atestată pentru prima oară și în Țara Românească, un fapt semnificativ cam aproapele toate orașele reședință domnească – București, Câmpulung, Târgoviște, mai puțin Curtea de Argeș- au avut încă înainte de 1641 o biserică închinată Sfintei Parascheva. La Târgoviște se pare că este cea mai veche, datată chiar din timpul lui Vlad Călugărul – 1471, la Câmpulung, secolul XVII o biserică actualmente dispărută, iar la București de menționat Biserica Sf. Vineri demolată în timpul regimului comunist care datează din perioada lui Matei Basarab”, a precizat Asist. Univ. Dr. Ștefan Ionescu – Berechet, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București
Tot de timpuriu sunt ridicate biserici închinate Cuvioasei Parascheva, și în zona Balcanică.
„Ar fi de menționat, poate printre cele mai vechi, două Biserici din Bulgaria, la Nesebar – sec. XIII – XIV- o bisericuță mică dar de inspirație bizantină și o biserică în Sofia, Biserica Sf. Vineri a Șelarilor datată undeva în sec. al XIV-lea. Este interesant de corelat traseul pe care sfintele moaște l-au parcurs de-a lungul istoriei cu anumite Biserici ridicate în cinstea sfintei Parascheva, de la Kalicrata în 1150 moaștele sunt transferate în capitala imperiului Româno Bulgar, la Târnovo, în 1238, apoi la Vidin în 1393 unde ulterior Matei Basarab închină o ctitorie în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva, de la Vidin sunt aduse la Belgrad în 1398, iar de aici, unde iar se ridică o biserică în cinstea Cuvioasei, la Constantinopol și ulterior la 1641 sunt aduse la Iași” a mai declarat pentru TRINITAS TV Asist. Univ. Dr. Ștefan Ionescu – Berechet, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București
Cele mai vechi reprezentări păstrate cu Sfânta Cuvioasă Parascheva datează din secolul al XIV-lea. Erminiile învață că Sfânta trebuie reprezentată în veșmântul monahal, icoanele înfățișând-o totuși în ipostaze diferite.
„Printre primele reprezentări cunoscute se numără o frescă din Catedrala Patriarhală din Peci datată undeva în secolul al XIV, la care se adaugă două icoane foarte frumoase aflate în prezent la Muzeul Național de Artă din București, o reprezentare de sec. XVI, o reprezentare de sec. XVII în care sfânta apare reprezentată bust, respectiv șezând pe tron. Fiind o sfântă care aparține cinului sfintelor cuvioase este reprezentată în veșmintele monahale potrivit portului din biserica veche asemănător portului femeilor antice și anume o tunică lungă, cu mânecuțe, peste care este aplicată schima monahală iar deasupra un maforion sub forma unei mantii foarte lungi, dar care acoperă și capul . Culorile care se folosesc sunt fie albastru, roșu închis pentru maforion și ocru la tunică. În ceea ce privește accesoriile, în majoritatea cazurilor Sfânta apare purtând în mână o cruce, în cealaltă mână sfânta ține un filacter deschis cu anumite texte cu rezonanță ascetică sau în alte situații, mai rar, ține în mână o icoană cu Mântuitorul Hristos, bust, ieșind din mormânt”, a mai spus Asist. Univ. Dr. Ștefan Ionescu – Berechet, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București
În biserica Mănăstirii „Trei Ierarhi” din Iași, în nișa unde a fost depusă inițial racla Cuvioasei, există un întreg tablou iconografic, fiind reprezentate scene din viața Sfintei și episoade din istoria aducerii moaștelor în Capitala Moldovei.
