Cu turla-i ce leagă pământul de cer, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Șcheii Brașovului își are locul binemeritat în istoria Bisericii și a neamului românesc, deopotrivă. Loc de refugiu pentru domnitorii români de peste munți, care o răsplăteau prin danii, dar și vatră de cultură și spiritualitate, lăcașul ce își sărbătorește astăzi hramul este o veritabilă catedrală a Țării Bârsei.
Cea mai veche atestare documentară a unui lăcaș de cult ortodox pe locul unde se află astăzi Biserica „Sfântul Nicolae” din Șchei coboară în negura timpului înainte de sec. al XV-lea. Cronica notează că „la anul de la Hristos 1292 au făcut o cruce de lemn în Șchei cu șindrilă și după mulți ani, atunci în locul crucei au ridicat biserică de lemn cătră anul de la Hristos 1513, cu hramul arhiereului Nicolae, iară cătră anul 1518 de la Hristos fost-au pe aceeași vreme un preot, Petru, om vestit și îndrăznind aceasta cu mai mulț oameni din Șchei s-au dus la Țara Românească la domnul Țărăi, adecă la Ioan Neagoe Basarab Voevod, feciorul lui Basarabă și l-au rugat să le ridice o biserică de piatră în Șchei”. Părintele Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima școală românească” din Șcheii Brașovului, ne explică: „Cercetările au confirmat existența succesivă a trei edificii de cult, începând cu veacul al XV-lea. Cea dintâi era o biserică de lemn. În amintirea acesteia, în veacul al XVIII-lea s-a ridicat un agheasmatar, folosit și astăzi la Bobotează. În veacul al XV-lea se construiește o biserică din zid ca o navă dreptunghiulară și absidă cu patru laturi, cu particularitatea unei muchii în ax, despre care cronicile spun că ‹‹la anul 1495 s-au construit sfânta biserică și școala››. La acea dată domn al Țării Românești era Vlad Călugărul, care în timpul refugiului său din Transilvania a găsit o bună protecție la românii din Șcheii Brașovului și ajungând pe tron îi răsplătește începându-le construcția bisericii. În sfârșit, a treia construcție o pornește Neagoe Basarab, tot din piatră, cu un plan asemănător precedentei, cu absida poligonală, cu muchii în ax și trei contraforturi, motiv pentru care cronicile locale îi adresează meritate omagii”. Cunoscutul edict emis de papa Bonifaciu al IX-lea la 15 decembrie 1399 pentru a cere episcopului de Strigoniu să convertească pe „infidelii” sau „schismaticii” din Șchei amintește de faptul că aceștia „au o biserică”, evident, ortodoxă.
După Sfântul Voievod Neagoe Basarab, alți doi domnitori români de peste munți au sprijinit acest sfânt lăcaș ridicat într-un loc strategic. Cronicarul Radu Tempea notează că Petru Cercel „au ridicat tinda bisericii de piatră și au înfrumusețat oltariul și besereca cea veche cu toate chipurile sfinților și cu podoabe în anul 7092 (â1583). Ce n-au isprăvit Petru Vodă, Aron Vodă au isprăvit și au zugrăvit și au înălțat turnul”. Printr-un hrisov din anul 1595, Aron Vodă al Moldovei mulțumea pentru protecția oferită de șcheieni, oferind anual bisericii „din venitul Ocnelor Țării Moldovei” suma de 12.000 de aspri și alți 300 „la fieștecare popă, la 4 preoți și la 4 postelnici”.
O arhitectură aparte
Părintele Ioan Herda, de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, ne-a vorbit despre particularitățile arhitecturale ale lăcașului ce adăpostește mai multe altare: „Ceea ce îi conferă bisericii o notă originală sunt cele două paraclise laterale, de nord și de sud, construite în 1733-1735 și 1750-1752. Imediat deasupra cafasului este o bisericuță în care, în vremuri de primejdie, erau duse odoarele bisericii, dar se oficiau și sfinte slujbe. Biserica mare, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, era concepută ca în ea să fie oficiate praznicele mari și mai ales slujbele de primăvara până toamna, iar peste iarnă cele două paraclise laterale primeau cu multă căldură pe toți credincioșii din zona aceasta a Brașovului și a Țării Bârsei”.
Paraclisul pus sub ocrotirea Sfântului Ioan Botezătorul a fost amenajat în 1651 și „îmbracă turnul central pe trei laturi cu trei încăperi sprijinite pe zidurile pridvorului. În 1692 are loc zidirea a nouă contraforturi. Cele patru turnulețe din jurul turnului mare conferă posibilitatea să înțelegem că este simbolul de jus gladii, dreptul paloșului, dreptul de judecată, pe care îl aveau doar cetățile din Transilvania, și acest adevăr este confirmat de relațiile pe care biserica le avea, prin slujitorii săi, atât cu autoritățile Brașovului și ale cetății, cât și cu domnii de peste munți”, continuă părintele Vasile Oltean.
Paraclisul de nord, început în anul 1733, „s-au făcut pentru treaba ispovedaniei, întru hramul Blagoveșteniilor Precestei”, prin dania domniței Ancuța, fiica voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Părintele Vasile Oltean afirmă că domnița a murit în Brașov la 1730, iar mormântul ei a fost descoperit de curând în paraclisul de sud. Paraclisul de sud are hramul „Înălțarea Domnului” și a fost amenajat în 1750 pentru echilibrul arhitectonic al edificiului, proporțional cu cel de nord închinat Bunei Vestiri.
Testament pentru alegerea slujitorilor bisericii
Catastiful bisericii Sfântului Nicolae din Șchei păstrează următoarea hotărâre cu caracter de veritabil testament al Consiliului parohial din anul 1716: „Preoți neînvățați și nevrednici și cari vor fi cu zvon rău să nu-i primească orășanii, că unii ca aceștia fac necinste și întristare sfintei case și norodului prin nechivernisirea și prostimea lor, ce să siliți și să căutați oameni înțelepți, cuvioși și vrednici din câți vor fi cu putință, ca să poată cu învățături și în multe chipuri a lumina și sfânta biserică și norodul a-l învăța și a-l păstori, cătră folosul și spăsenia cea sufletească și trupească”. „Stăpâniți de asemenea sentimente, slujitorii bisericii au plămădit în jurul acestui lăcaș de cult o bogată viață spirituală prin editare de cărți, traducere de cărți slave, grecești și latine, copierea manuscriselor, procurarea cărților de cultură, drept dovadă fiind bogatul tezaur de carte veche încă păstrat azi în arhiva istorică a bisericii”, afirmă părintele Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima școală românească” din Șchei.
Biserica a fost împodobită la interior cu veșmânt de pictură realizat de artistul Costin Petrescu la jumătatea veacului al XX-lea, ajutat de elevii săi de la Belle-Arte.
Nu ne putem imagina lăcașul închinat Sfântului Ierarh Nicolae din Șcheii Brașovului fără clădirea pe care o adumbrește, prima școală românească. Mitropolitul de fericită amintire Antonie Plămădeală al Ardealului afirma: „Prin Școală, Biserica își înscrie și își desfășoară activitatea în lume, în secular; prin Biserică, Școala își înscrie activitatea în dincolo, în transcendent. Așa au fost ele gândite aici în Șcheii Brașovului și, împreună, sunt expresia unui Weltanschauung, a unei concepții de viață, de timpuriu caracteristică nouă românilor. Școala la români a început în tinda bisericilor, iar primele manuale, înainte de apariția Abecedarelor, au fost Ceaslovul, cărțile de strană în general, Viețile Sfinților și, mai ales, Psaltirea”.
Milostenia blândului ierarh ce-i este hram și ocrotitor s-a revărsat, de-a lungul vremilor, asupra românilor din Țara Bârsei, prin orfelinatul întemeiat de biserică și prin sprijinul acordat ciracilor nu doar la prima școală românească, ci și la prestigiosul Colegiu „Andrei Șaguna”, întemeiat cu sprijinul parohiei. (Documentar semnat de Alexandru Chituță și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 decembrie 2013)
