Duminică, 17 august 2014, la orele 7.30, va avea loc o procesiune cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu de la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București până la biserica Sfântul Gheorghe din incinta Ansamblului istoric brâncovenesc de la Mogoșoaia pentru a fi venerate de cler și credincioși.
În continuare, de la orele 9.30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie arhierească, iar de la orele 11.30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu alți ierarhi, va sfinți pictura restaurată a bisericii Sfântul Gheorghe Mogoșoaia.
Racla cu moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu va rămâne la biserica Sfântul Gheorghe de la Mogoșoaia până în jurul orelor 15.00, când va fi readusă la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Mogoșoaia
Amplasată în afara zidurilor bine cunoscutului Palat domnesc, din localitatea ilfoveană Mogoșoaia, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” este parte componentă a curții domnești a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Această ctitorie a voievodului Țării Românești de la 1688 este singurul spital duhovnicesc a peste 1.500 de familii care locuiesc în zonă.
Toată construcția este din cărămidă, vizibilă doar în latura de nord a pronaosului, în exterior, acolo unde apare un turnuleț, înăuntrul căruia se poate urca printr-o scară spiralată. Pridvorul deschis și larg se sprijină pe opt coloane de formă rotundă, așezate pe un zid scund. De aici se pot vedea, în latura de sud a curții bisericii, câteva cruci, unele masive, alte mai mărunte, aduse în anul 1906, care poartă o valoare strict artistică și documentară.
Exteriorul este împărțit în două zone printr-un brâu rotunjit de cărămidă, ieșit în relief, care încinge biserica toată. Deasupra acestui brâu despărțitor zidurile sunt ornate cu forme de arc frânt, care se înlănțuie asemenea unor brațe prinse în horă de jur împrejurul bisericii. Ancadramentele atent ornate ale ferestrelor amintesc de stilul brâncovenesc.
De remarcat decorația florală de culoare închisă de pe arcurile de susținere a celor două cupole ale pridvorului, similară cu cea din pridvorul palatului de alături și cel de la Potlogi.
Pictura pronaosului este dominată de imaginea din adâncul calotei, unde este zugrăvit chipul în medalion al Maicii Domnului. În registrul din partea superioară sunt înfățișate cele șapte sinoade ecumenice. În registrul inferior apar chipuri de cuvioși și cuvioase. Ctitorii sunt zugrăviți pe zidul de vest: Constantin Brâncoveanu alături de cei patru băieți și Marica Doamna însoțită de cele șapte fiice.
Am amintit deja de imaginea autentică, de rară frumusețe, a lui Iisus Pantocrator, ca element central al reprezentării picturale din naos, unde pereții laterali sunt destinați scenelor din viața și patimile lui Iisus Hristos. Pe zidul despărțitor dintre naos și pronaos, deasupra coloanelor de susținere, apare Adormirea Maicii Domnului. Chipuri de mucenici aflăm în partea de jos, în registrul inferior.
Pictura altarului își are obârșia în centrul bolții dinspre răsărit, cu chipul Maicii Domnului. Dedesubt, ca și la Biserica „Doamnei” din București, împodobită tot de Constantinos la 1683, apar cele două scene: în latura de nord, împărtășirea Apostolilor cu Iisus, în două ipostaze, iar în latura de sud, Cortul mărturiei cu cei 12 fii ai lui Iacov, care aduc daruri la templu. În registrul inferior sunt zugrăviți ierarhi și diaconi; la proscomidie – Viziunea Sfântului Petru din Alexandria, dedesubtul căreia, aproape de temelie, apare ereticul Arie, înghițit de iadul înfățișat printr-un cap de balaur.
Catapeteasma este sculptată în lemn, în stil brâncovenesc, cu motive zoomorfe și vegetale.
Din istoric reiese că, în trecut, biserica a fost îngrijită de ctitori și de urmașii lor, iar mai apoi de enoriașii Parohiei Mogoșoaia. În anul 1912, familia Bibescu a reparat și a curățat pictura și catapetesma. 40 de ani mai târziu, s-a reparat clopotnița. În 1954, a fost refăcut în întregime acoperișul de șindrilă cu ajutorul material al enoriașilor, al Arhiepiscopiei Bucureștilor și al Departamentului Cultelor. În 1960, s-a introdus lumina electrică, iar peste 10 ani s-a acoperit din nou cu șiță. La 1 noiembrie 1976 a început lucrarea de spălare și refacere în pronaos a picturii. În urma cutremurului din 1977, în perioada 1978-1981, biserica a fost consolidată și reparată. În anul 2001, s-a refăcut acoperișul și a fost racordată la sursa de căldură constantă existentă în palat.
***
Informațiile despre lăcașul de cult au fost preluate din art. Biserica neadormită de secole a Sfântului Constantin Brâncoveanu, publicat în Ziarul Lumina din data de 24 aprilie 2014
