Originar din Egipt, Cuviosul Antonie a trait in secolele III – IV d. Hr. Facand parte dintr-o familie bogata, Cuviosul Antonie cel Mare a daruit intreaga avere saracilor si a intrat in monahism. Este unul dintre intemeietorii monahsimului, infiintand o obste monahala in Tebaida Egiptului si una in apropiere de Marea Rosie. Mai multe amanunte despre viata Sfantului Cuvios Antonie cel Mare ne-a oferit parintele Dan Toader, profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox ‘Nifon Mitropolitul’ din Bucuresti: ‘Sf. Antonie cel Mare s-a nascut in anul 251, din parinti crestini, care erau de neam egiptean. A ramas de tanar orfan, si cuprins de dragoatea pentru Dumnezeu a impartit mostenirea saracilor, apoi a parasit cele lumesti si s-a retras intr-o pestera nu departe de satul sau, unde a deprins primele nevoite pustnicesti. Ulterior, dornic de nevointa mai aspra, s-a retras in muntii de pe malul drept al Nilului. Mai tarziu a parasit si acest loc si s-a dus in pustiul din apropierea Marii Rosii. Cuvintele sale de invatatura despre viata morala a oamenilor si despre buna purtare pun inceput Filocaliei sau culegerii de scrieri ale Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi. Sfantul Antonie a murit la 17 ianuarie 356, la varsta de 105 ani’.
De asemenea, parintele profesor Dan Toader ne-a spus si prin ce s-a remarcat Sf. Cuvios Antonie cel Mare de-a lungul vietii si, de asemenea, cum este perceput acest sfant in randul crestinilor ortodocsi: ‘Prin trairea sa curata, in post si rugaciune neincetata, si-a inchinat viata lui Hristos. Rastignindu-si patimile, retragandu-se in pustiu, a parasit lumea pentru a o binecuvanta prin rugaciunile sale, prin impletirea credintei, nadejdii si dragostei, in nevointe duhovnicesti spre rodirea faptei celei bune. Cuviosul Antonie este sfantul care ajuta pe cei aflati in necazuri si grele incercari, este confidentul tinerilor, ocrotitorul femeilor defaimate, sprijina pe cei ce se sunt in suferinte trupesti si sufletesti, si intareste pe cei intristati’.
