Anul Bisericesc începe la 1 septembrie, dată care, potrivit Tradiției, coincide cu prima zi a creației lumii și cu debutul activității de propovăduire a Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ. Cu această ocazie, vă propunem un periplu fotografic de-a lungul principalelor sărbători ale anului bisericesc.
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) este prima sărbătoare importantă din anul bisericesc.
„Începutul Anului Bisericesc este marcat de Nașterea Maicii Domnului, în 8 septembrie, iar sfârșitul Anului Bisericesc de trecerea Ei la viața veșnică, Adormirea și ridicarea la cer, în 15 august”.
– Patriarhul Daniel
Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) este cea mai veche și importantă sărbătoare închinată Sfintei Cruci. Praznicul amintește de aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei de către Episcopul Macarie al Ierusalimului de la amvon, pentru a fi văzută și venerată de credincioși în data de 14 septembrie 335.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie) este cea mai nouă dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului.
Praznicul a fost instituit în secolul al VI-lea, când împăratul Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o nouă biserică închinată Fecioarei Maria (Biserica „Sfânta Maria” – cea Nouă). A doua zi după sfințirea bisericii, pe 21 noiembrie, a început să fie sărbătorit hramul, adică Sfânta Fecioară, acesta fiind închinat aducerii ei la templu.
Nașterea Domnului este sărbătoarea centrală a perioadei liturgice numită Octoih și prima sărbătoare a anului bisericesc închinată Mântuitorului. În data de 25 decembrie prăznuim taina Naşterii Pruncului Iisus Hristos din Fecioara Maria.
Tăierea-împrejur (1 ianuarie) este sărbătoarea care arată faptul că Mântuitorul a venit „să împlinească Legea, să o pună în practică, și în același timp să o plinească, adică să o desăvârșească” (Patriarhul Daniel).
Acest praznic este sărbătorit o dată cu Sfântul Vasile cel Mare și noul An Civil.
Botezul Domnului (6 ianuarie), numit în popor și Boboteaza, amintește de botezul primit de Mântuitorul Hristos de la Sf. Ioan Botezătorul în apa Iordanului.
Se mai numește și Epifania sau Teofania, deoarece Hristos este mărturisit pentru prima dată ca Mesia de Sf. Ioan Botezătorul și de glasul Tatălui din Ceruri.
Întâmpinarea Domnului (2 februarie) este sărbătorită la 40 de zile de la Nașterea Domnului și marchează aducerea, conform Legii vechi, la templul din Ierusalim a Pruncului Iisus. Acesta a fost întâmpinat de Dreptul Simeon căruia i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise.
Buna Vestire (25 martie) este cel mai vechi praznic închinat Maicii Domnului. Acesta amintește de vestea cea bună pe care Arhanghelul Gavriil i-a adus-o Fecioarei Maria, că va naște pe Mesia.
Duminica Floriilor (Floriile) este primul praznic cu dată schimbătoare din cadrul anului bisericesc.
Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, „sărbătoarea sărbătorilor” (cf. Canonului Paștilor), semnificând biruința lui Hristos asupra morții și mântuirea neamului omenesc.
Paștile reprezintă centrul anului liturgic, reperul după care sunt stabilite celelalte sărbători cu dată schimbătoare și perioadele liturgice (Penticostar, Octoih, Triod). Importanța sa este subliniată și de faptul că este singura sărbătoare care durează trei zile.
Înălțarea Domnului este sărbătorită întotdeauna în joia săptămânii a șasea după Paști, adică la 40 de zile de la Înviere și este una dintre cele mai vechi sărbători.
Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) amintește de evenimentul menționat în Faptele Apostolilor (Fapte 2: 1-4), când Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau. Acest eveniment este serbat întotdeauna la 10 zile după Înălțare sau la 50 de zile după Paști.
În strânsă legătură cu Pogorârea Sfântului Duh, în lunea după Duminica Rusaliilor este cinstită Sfânta Treime.
Schimbarea la Față (6 august) amintește de schimbarea minunată la față a Domnului, în muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov. Este o sărbătoare mai nouă decât celelalte praznice împărătești.
Adormirea Maicii Domnului (15 august) este una dintre cele mai importante sărbători și marchează încheierea anului bisericesc.
„Adormirea Maicii Domnului este rânduită în ultima lună a anului bisericesc, întrucât această sărbătoare este Icoana Tainei Bisericii care mută sau trece de la viața pământească pe oameni, la viața cerească, veșnică”.
-Patriarhul Daniel
Sursa: Ene Braniște, Liturgica generală, Editura Basilica, București 2015
Foto: Basilica.ro
