La începutul secolului al XIX-lea, atunci când împăratul Alexandru I a fost înștiințat de reprezentantul Patriarhiei Ierusalimului la Moscova despre ‘sărăcia în care se află rușii care efectuează pelerinaje în Palestina’ a ordonat unui înalt funcționar, A. Muraviev, să viziteze Ierusalimul și împrejurimile pentru a analiza viața bisericească de acolo și posibilitatea întăririi pozițiilor Rusiei în Orientul Apropiat.
După cum a reieșit, ulterior, din cuvintele acelui funcționar, influența Rusiei în această regiune ar fi trebuit să se exprime mai ales prin ocrotirea împăratului rus acordată bisericilor Mormântului Mântuitorului, mormântului Maicii Domnului din Ghetismani și locului Nașterii Domnului, la Betleem, un arhimandrit rus în Palestina putând avea influență benefică asupra celorlalți ortodocși din aceste teritorii.
După realizarea mai multor vizite care concluzionau cu necesitatea înființării unei misiuni ortodoxe rusești permanente în Palestina, pentru a intermedia între Biserica Rusă și autoritățile Imperiului Otoman în legătură cu locurile sfinte, Sinodul rus a decis, în anul 1842, trimiterea arhimandritului Porfirie Uspenski pentru a purta discuții cu reprezentanții Patriarhiilor Ierusalimului, Constantinopolului și Antiohiei în legătură cu înființarea unei reprezentanțe.
În februarie 1847, împăratul Nicolae I înființează, prin decret, Misiunea bisericească rusă din Ierusalim, care urma să aibă drept scop principal activitatea misionară (deschiderea de școli și seminarii teologice pentru localnici) și îngrijirea de pelerinii ruși.
Patriarhia din Ierusalim a pus la dispoziție, pentru slujbe în limba slavonă, reprezentanților Bisericii Ruse, Porfirie Uspenski și Teofan Govorov, Mănăstirea ‘Sf. Arhangheli’ din Ierusalim. Arhimandritul Porfirie a insistat atunci foarte mult asupra traducerii cărților de cult și spiritualitate în limba arabă, având în vedere lipsa de interes, în acest sens, a Frăției Sfântului Mormânt, membrii căreia erau în majoritate covârșitoare de etnie greacă. Ca rezultat al acestor griji, arhimandritul Porfirie a reușit să înființeze o tipografie arabă.
În acele timpuri, în Ierusalim veneau anual 450 de persoane, pentru care arhim. Porfirie a reușit să obțină locuri de cazare la mănăstirile ‘Sf. Teodor’ și ‘Sf. Ecaterina’.
Prima biserică, sfințită în 1864
În anii 1857-1860, după războiul Crimeii, noul reprezentant al Bisericii Ruse a reușit să cumpere terenuri aproape de zidurile cetății, în locul numit piața Meidam, unde s-a construit prima biserică, ‘Sf. Împărăteasă Alexandra’ (sfințită în 1864), precum și câteva clădiri administrative și de primire a pelerinilor, informează „Ziarul Lumina”.
După deschiderea, în 1858, a consulatului rus a fost posibilă sosirea, la nivel mai mare, a rușilor în Palestina. În același an a fost înființat Comitetul palestinian, numit ulterior Asociația imperială ortodoxă palestiniană, preluând multe din funcțiile culturale și sociale ale misiunii bisericești, căreia îi mai rămânea doar să se îngrijească de pastorația pelerinilor ruși.
În timpul următorilor conducători ai misiunii s-a pus accentul pe cumpărarea de terenuri care aveau legătură cu diferite evenimente din Vechiul sau Noul Testament, cum ar fi ‘terenul cu stejarul din Mamvri’.
În jurul anului 1870, prin străduințele arhimandritului Antonin, a fost cumpărat un teren mare pe muntele Eleon, unde s-a construit actuala mănăstire de maici, ‘Sf. Maria Magdalena’. Tot în 1871 a fost cumpărat un teren la Ein Karem, aproape de Ierusalim, unde a fost construită biserica închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan. În 1874 s-au cumpărat terenuri la Ierihon (casă de pelerini pentru cei care mergeau la Iordan); în 1886, un teren la Jaffa, unde a fost construită o casă pentru pelerini și Biserica ‘Sf. Petru’. Au mai fost cumpărate terenuri la Beth-Jal, Siloam, Tiberias, Anat.
Părintele Antonin spunea că șeful misiunii nu este doar un ambasador al Bisericii Ruse pe lângă Patriarhul Ierusalimului, ci ‘și conducătorul instituției de pelerinaje’. Următorul conducător al misiunii rusești a fost arhim. Leonid, în vremea căruia s-a început construcția Bisericii ‘Sfinților Părinți’ de la Hebron și s-a cumpărat un teren pe muntele Carmel, unde s-a construit o biserică închinată ‘Sf. Ilie’. S-a continuat, apoi, cumpărarea de terenuri: malul mării Galileea – izvorul Mariei Magdalena; Cana Galileii; Nazaret.
După revoluția bolșevică, începând cu 1918, legătura misiunii cu Moscova a fost întreruptă. Începând cu acest an, misiunea a intrat în jurisdicția Bisericii Ruse din afara granițelor (rușii albi).
După 1945, odată cu deschiderea comuniștilor sovietici față de Patriarhia Moscovei și vizita patriarhului Alexei I la Ierusalim, misiunea rusă a intrat din nou în jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Noul stat Israel a înapoiat misiunii rusești toate terenurile și imobilele aflate atunci în cuprinsul său. Terenurile și imobilele care au rămas în Transiordania au rămas, în continuare, ale Bisericii Ruse din afara granițelor.
În 1962 a fost construită Biserica ‘Sf. Maria Magdalena’, pe malul mării Galileii. În 1987 s-a încheiat construcția bisericii rupestre ‘Sf. Ioan Botezătorul’, pe terenul de lângă mănăstirea de maici de pe muntele Eleon.
După 1990, Misiunea a reușit să construiască la Betleem un centru pentru pelerini cu 140 de locuri de cazare, săli de conferință și restaurant. În 2004 s-a reînnoit activitatea de construire a Bisericii ‘Tuturor sfinților ruși’, construcție oprită în 1914 (sic!).
În 2007, Federația Rusă a primit din partea Regatului Iordaniei un teren la locul Botezului Domnului Hristos, cu scopul de a se construi acolo un centru de pelerinaje.
După unirea realizată în sânul Bisericii Ruse în anul 2007, Misiunea rusească de la Ierusalim a început să aibă în grijă și terenurile/bisericile din jurisdicția Bisericii Ruse (Autonomă) din afara granițelor (surse: pagina de internet a Patriarhiei Moscovei; pagina de internet a Misiunii bisericești ruse de la Ierusalim).
9 biserici rusești
Actualmente, Misiunea rusă are nouă biserici, în care slujesc șapte preoți și un diacon, fiind condusă de Protosinghelul Isidor Minaev:
1. Catedrala ‘Sf. Treime’ și Biserica ‘Sf. Alexandra împărăteasa’, în cadrul reprezentanței din Ierusalim;
2. Mănăstirea de maici închinată Maicii Domnului de la Ein Karem, nu departe de Ierusalim;
3. Mănăstirea ‘Sf. Maria Magdalena’ de pe muntele Eleon;
4. Metocul cu Biserica ‘Sf. Petru’ la Jaffa;
5. Metocul cu Biserica ‘Sf. Maria Magdalena’ la Tiberias;
6. Metocul cu Biserica ‘Sf. Treime’ în Hebron;
7. Metocul cu Biserica ‘Sf. Ilie’ pe muntele Carmel, Haifa;
8. Metocul cu Biserica ‘Sf. Ioan Botezătorul’ din Ierihon.
