Ascultarea – echilibru şi linişte duhovnicească

Contextul sociocultural în care omul modern îşi desfăşoară existenţa cere din partea fiecăruia dintre noi o încordare deosebită a facultăţilor sufleteşti şi intelectuale. Multitudinea mijloacelor de exprimare şi comunicare aduce cu sine şi o înmulţire exponenţială a tentaţiilor şi pericolelor la care este supus sufletul nostru. Tumultul informaţional face aproape cu neputinţă pentru mulţi oameni atingerea discernământului necesar pentru păstrarea, găsirea sau regăsirea echilibrului interior. Bineînţeles, starea de nelinişte şi de nesiguranţă – pe mai multe planuri – provoacă o serie de probleme psihologice şi duhovniceşti. Pornind de la un grad de gravitate şi complexitate redus – stresul provocat de activităţile zilnice, de care, din câte se pare, nu mai poate face abstracţie nimeni în zilele noastre -, ele pot ajunge până la niveluri şi dimensiuni tragice – depresii profunde, lipsa dorinţei de a mai trăi, sinucidere.

Chiar dacă pentru a face faţă acestor provocări oamenii apelează la felurite soluţii, pentru cei care şi-au asumat libertatea harului, aşa cum este acest lucru propovăduit de Biserică, modul autentic de depăşire a instabilităţii sufleteşti, precum şi aflarea căii adevărate care duce către desăvârşire, nu se poate realiza decât prin ascultarea faţă de duhovnic. Pe lângă povăţuirea duhovnicească pe care omul o poate primi doar prin relaţia directă cu un preot, atunci când vorbim despre relaţia dintre duhovnic şi fiu duhovnicesc avem în vedere, în primul rând, caracterul ei personal. Duhovnicul se alege avându-se în vedere şi compatibilitatea sufletească dintre povăţuitor şi ucenic. Încă de la primele întâlniri cu cel ales ca duhovnic trebuie să se întrevadă o legătură duhovnicească profundă, pentru că duhovnicul va fi cel în faţa căruia ucenicul îşi va deschide sufletul, îşi va descoperi toate scăderile şi îşi va arăta toate neputinţele. Bineînţeles că acest lucru nu se poate face decât într-o atmosferă de încredere şi familiaritate, iar fiul duhovnicesc trebuie să ajungă să se raporteze la duhovnic ca la un adevărat părinte duhovnicesc, care îl povăţuieşte şi îl naşte pentru Împărăţia cerurilor.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente